de Gabriela Niculescu

- „Ameninţări vin din toate părţile, de la oameni cu putere până la cei fără putere“

La începutul lunii octombrie, cea mai de impact emisiune autohtonă de investigaţii jurnalistice, câştigătoare a unui Premiu Emmy, „România, te iubesc!”, a început în forţă cel de-al şaptelea sezon, fiind lider de audienţă, cu un public de aproximativ 2 milioane de telespectatori la nivel naţional în minutul de aur. Reportajele şi anchetele celor cinci jurnalişti de excepţie - Paula Herlo, Alex Dima, Anca Nastasi, Rareş Năstase şi Cosmin Savu - pot fi urmărite în fiecare duminică, de la ora 18:00, la Pro TV. Emisiunea este prezentată de carismaticul Cristian Leonte.

Alex Dima: „Ador persoanele demne şi curajoase, care încearcă să schimbe ceva aici”
- Aţi revenit pe post în forţă după ce sezonul trecut aţi fost lideri absoluţi de audienţă. Cu ce sentimente aţi început noul sezon al emisiunii?
Cristian Leonte: Mulţumesc pentru pasiunea cu care publicul nostru ne urmăreşte! Acestei ţări nu poţi să-i întorci spatele, este irezistibilă, şi vă veţi bucura din nou de ea în această nouă serie de reportaje.

- După toate neregulile şi feţele negre pe care le-aţi scos la iveală în emisiunile realizate de voi, mai puteţi spune că iubiţi România?
Paula Herlo: Da. Meseria de jurnalist m-a ajutat să văd România şi cu bune, şi cu rele. Am descoperit oameni frumoşi şi am văzut cum românii se mobilizează şi susţin cauzele campaniilor noastre. Am trăit experienţe şi poveşti, care, puse unele lângă altele, mă fac încă să spun „România, te iubesc!”.
Alex Dima: Am mai spus-o şi o repet. Ca să spui „România, te iubesc!” îţi trebuie curaj, îţi trebuie umor, îngăduinţă şi speranţă. Din toate acestea noi avem câte puţin şi tocmai de aceea nu ne este nici ruşine, nici frică, şi nici greu să spunem „România, te iubesc!”, dar, că trebuie să existe şi un dar, eu nu iubesc în totalitate această ţară. O să vă spun ce iubesc: iubesc munţii, marea, Delta, satele cu ţărani autentici şi cinstiţi, oamenii care muncesc pentru o felie de pâine, oamenii demni şi curajoşi care încearcă să schimbe ceva aici.
Anca Nastasi: Neregulile, hoţii, corupţii şi mincinoşii nu sunt România! Am vrut odată să emigrez, dar mi-am zis: de ce să plec eu, să plece ei! Iar acum lucrez din plin la asta. România suntem noi, ei sunt doar câţiva, noi suntem mulţi şi nu cedăm în faţa răului şi a prostiei. Iubesc România fiindcă, ori de câte ori mă uit la ea, o descopăr ca pe un dar la care mă uit mirată iar şi iar.
Rareş Năstase: Pot spune „iubesc România” pentru că există potenţial în ţara asta în multe domenii. Şi chiar dacă acest potenţial e ignorat, batjocorit sau se profită de pe urma lui în mod haotic şi ilegal, cred că şi românii trebuie să aibă mai multă încredere, dar şi simţ civic, să ia atitudine pentru tot ce se întâmplă în jurul lor. Cred că e timpul să vedem România şi prin ochii străinilor care ne vizitează, şi prin cei ai românilor care îndrăznesc să schimbe ceva în bine.
Cosmin Savu: România este ca un diamant cu multe feţe, şi nu totul trebuie văzut într-o lumină neagră. Da, există corupţie în România, da, există multă nedreptate, minciună şi parvenitism, dar, în acelaşi timp, e ţara în care ne-am născut şi în ale cărei valori trebuie să credem. Există şi onestitate, bună-credinţă şi dorinţă de a face bine şi trebuie să ne luptăm ca acestea să nu fie nimicite.

Alex Dima: „E greu să-i conving să vorbească”
- Aţi simţit vreodată că, în mijlocul unei anchete sau al unui reportaj, căile vă sunt blocate?
Paula: Când mă prezint ca fiind de la emisiunea „România, te iubesc!” uşile mai degrabă mi se deschid. În plus, suntem jurnalişti cu destulă experienţă, încât să nu ne blocăm în faţa unei uşi închise.
Alex: Căile se blochează mai mereu. În primul rând e greu să-i conving pe oameni să vorbească, să arate documente, să-i arate pe vinovaţi. Le este frică. Noi plecăm şi ei rămân expuşi în zonele respective, unde nu e glumă. Oamenii au fost bătuţi, le-au fost sparte casele, au fost ameninţaţi cu moartea şi multe altele. Barierele pot fi sparte prin încredere şi prin convingerea oamenilor că e nevoie de curaj şi de asumarea unor riscuri pentru a schimba ceva pe aceste meleaguri.
Rareş: În general te loveşti de întârzierea unor răspunsuri, de tergiversări şi trimiteri dintr-o parte în alta, cu mingea pasată de la o instituţie la alta. E doar o chestiune de timp însă. Dacă există probleme, inadvertenţe, ilegalităţi, ies la lumină. Restul ţine de secretul profesional.
Cosmin: Comunicarea cu instituţiile statului este, din păcate, deficitară. Mentalităţile multora dintre cei aflaţi în efemere funcţii de conducere sunt cu mult în urma vremurilor pe care le trăim. Perseverenţa cred că este cheia, elementul care poate să ne ofere un avantaj în demersurile noastre.

- Care este cel mai dificil lucru pe care-l aveţi de făcut în această ramură, deloc uşoară, a jurnalismului?
Alex: Să ne păstrăm ritmul. Întotdeauna subiectul trebuie să fie proaspăt şi abordarea alta.
Rareş: E greu să fii întotdeauna obiectiv, sunt multe situaţii care te fac să fii mult prea subiectiv. De la dramele unor oameni la scurgeri aberante de bani, chestiuni care te intrigă în primul rând ca şi cetăţean.
Cosmin: Unul dintre cele mai dificile lucruri din munca noastră este acela de a pune cap la cap informaţiile, de multe ori incomplete, de a ne crea o imagine corectă asupra evenimentelor. În primul rând trebuie să înţelegem noi subiectele, şi apoi trebuie să realizăm materiale care să fie pe gustul majorităţii românilor.

- După ce încheiaţi un reportaj, o anchetă sau o campanie, reuşiţi să vă detaşaţi complet de subiect sau luaţi ceva din el şi în viaţa privată?
Paula: Depinde de subiect. Eu, de cele mai multe ori, mă întorc la cei pe care îi filmez, mai ales că eu am lucrat foarte multe reportaje cu şi despre copii defavorizaţi.
Alex: Nu ne detaşăm. Nu ai cum să faci treaba asta. Cred că aici stă şi succesul acestei emisiuni. Noi ne implicăm în cazurile pe care le arătăm. Am plâns alături de oamenii pe care i-am întâlnit, am râs, le-am împărtăşit trăirile şi problemele şi nu ai cum să te detaşezi de un subiect o dată ce l-ai văzut la televizor. Şi tocmai de aceea, de multe ori poveştile pe care le arătăm nu rămân fără urmări.
Rareş: Când intri într-un subiect, pe un anumit domeniu, te documentezi bine în prealabil. Şi atunci afli elemente cu totul noi, de la noţiuni tehnice la chestiuni de fapt divers. Nu poţi să nu iei în viaţa privată cunoştinţele pe care le acumulezi pe parcurs.
Cosmin: Prietenii şi familia mea sunt sătui de poveştile mele, care continuă de multe ori şi după difuzarea reportajelor, şi cu asta cred că am spus mult...

Rareş Năstase: „Este miraculos să pot vedea România prin prisma unui jurnalist-călător”
- La ce să ne aşteptăm în acest sezon „România, te iubesc!”?
Paula: Vor fi anchete şi reportaje senzaţionale. Eu voi vorbi în acest sezon despre dramele copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. Ca să ilustrăm aceste situaţii ne-am întors la copiii din campania „Tu ştii ce mai face copilul tău?” şi i-am găsit complet transformaţi. Poveştile lor le veţi afla în noul sezon.
Alex: A fost o vară lungă şi am avut timp să ne umplem valiza cu multe poveşti. Am început cu autostrăzile din România, care nu sunt. Cine sunt vinovaţi, cum şi cât s-a furat, cum se construieşte în alte ţări... şi multe altele. Agricultura este un alt subiect care va ocupa o parte din această toamnă la Pro TV. Am putea să hrănim peste 80 de milioane de oameni cu agricultura românească. Şi noi nu putem să producem nici măcar pentru noi. Mergem şi în satele părăsite din vârful muntelui, unde s-a inventat un nou tip de turism, vedem şi cum, de dragul banului, anumiţi producători îi otrăvesc pe români cu băutură. Ne întoarcem şi la adopţii.
Anca: O campanie puternică pe agricultură, fiindcă ea este cea mai puternică armă pe care o avem noi, românii, şi nu suntem conştienţi de asta. Oficialii europeni ne pregătesc psihologic pentru cura cu insecte, alchimiştii abia aşteaptă să ne pună pe masă carnea sintetică. Mâncăm deja E-urile de laborator, iar mâncarea tradiţională, obţinută din natură, e de mult un lux. Am învăţat să savurăm resturi şi chimicale pe care bunicii noştri nu le-au mâncat nici în vremuri de război. Politicienii, cot la cot cu multinaţionalele din alimentaţie, ne ameninţă cu foametea globală. Fără să ne dăm seama, am intrat în jocul marilor concerne alimentare: mastodonţi impersonali care au ajuns să facă legea pe pământ şi profituri de trilioane de euro. Teoreticienii vorbesc despre războaiele nevăzute ce se dau astăzi pentru hrană - strategii agricole globale, în care vrem, nu vrem, suntem prinşi. Fiindcă avem pământ roditor şi neexploatat. Ţăranul român e sărac lipit şi nu are nicio şansă în faţa marilor industriaşi, care fac agribusiness la noi în ţară. Ce efecte are asta asupra preţului hranei la noi? Vom merge în Germania, unde ţăranii au ştiut şi au fost ajutaţi să crească, să investească şi să livreze mâncare ieftină poporului german. Avem de învăţat de la ei. La noi, un ţăran abia dacă se poate hrăni pe el, pe când în Germania, un ţăran produce pentru 80 de guri.
Rareş: Eu mă ocup de câteva reportaje inedite, din domenii puţin exploatate jurnalistic până acum în România. Avem un potenţial uriaş când vine vorba despre turism de aventură şi putem obţine profituri generoase din afaceri bazate pe explorări în izolare. Ţara noastră are munţi, deltă, râuri repezi şi păduri virgine, dar are şi localităţi izolate, fără utilităţi, în care tehnologia nu a pătruns şi în care civilizaţia a rămas la nivelul secolului trecut, pe care nu le mai găseşti în alte ţări. Turiştii care ne vizitează ţara sunt plimbaţi prin locuri deja cunoscute, când la câteva zeci de kilometri sunt adevărate comori turistice, neexploatate. Îi veţi cunoaşte şi pe românii care au înţeles că pot face bani frumoşi din vacanţele în sălbăticie şi efortul cu care îşi menţin afacerile.
Cosmin: Noul sezon al emisiunii o să fie cel puţin la fel de spectaculos şi de interesant ca şi anterioarele, pentru că noi credem că ne maturizăm o dată cu emisiunea şi cu produsele noastre jurnalistice. Şi nu o să facem rabat la energie în a construi reportaje atractive pentru toţi telespectatorii noştri.

- Ce lucru v-a oferit şi vă oferă cea mai mare satisfacţie în această meserie?
Paula: Am trăit imense satisfacţii. Cea mai mare a fost când munca mea şi a colegilor mei de la Ştirile Pro TV , la campania „Tu ştii ce mai face copilul tău?“, a fost recompensată cu un Premiu Emmy. M-am bucurat şi atunci când, în urma campaniei „Avem viaţa în sânge”, am determinat autorităţile să înfiinţeze Registrul Donatorilor Onorifici de Celule Stem. Şi voi fi pe deplin mulţumită şi când legea adopţiilor modificată, pentru care am pledat în campania „Vreau şi eu părinţii mei”, va trece şi de plenul Camerei Deputaţilor.
Alex: Atunci când vezi că, prin locurile pe unde ai trecut, în urma ta se întâmplă ceva bun.
Anca: Cea mai mare răsplată este să auzi oamenii pe stradă vorbind despre reportajele tale. Înseamnă că a contat ce ai făcut! Cu fiecare anchetă, cu fiecare poveste de viaţă - pe care o aducem în casele oamenilor, le deschidem ochii. Când împarţi ceea ce faci cu toţi ceilalţi, satisfacţia e uriaşă.
Rareş: Faptul că lucrez într-o televiziune liberă, în care oamenii gândesc liber. Faptul că anchetele mele pot schimba atitudini, pot trage serioase semnale de alarmă şi într-un final pot remedia situaţii. Faptul că poţi vedea România şi lumea, în general, prin prisma unui jurnalist-călător, unde inevitabil ancheta presupune multă alergătură pe teren. Vezi locuri şi oameni cu care poate altfel nu te-ai fi întâlnit.
Cosmin: Ca în orice meserie, lucrul bine făcut contează cel mai mult. Atunci când ştiu că am adus în atenţie un subiect arzător, care să fie preluat şi discutat în casele românilor, contează mai mult decât notorietatea pe care o poţi căpăta în urma unui subiect.

Cosmin Savu: „Am fost reţinut de Poliţia din Sudan, ameninţat de mafioţi ucraineni sau de politicieni români, dar nu cred că limita a fost atinsă”
- Numele televiziunii contează atunci când baţi la uşi pentru realizarea unui subiect de impact, aşa cum sunt ale voastre?
Paula: Contează numele postului şi eu sunt foarte mândră că lucrez la Pro TV.
Alex: Da. Contează şi numele emisiunii. În timp, am câştigat încrederea oamenilor şi acum ştiu cum punem problema. Tocmai de aceea în unele părţi uşile se deschid, în altele rămân ferecate pe vecie.
Anca: De fiecare dată când mă prezint şi explic că fac un reportaj pentru „România, te iubesc!”, uşa mi se deschide. Oamenii au încredere, ştiu care ne sunt intenţiile şi ni le împărtăşesc.
Rareş: Contează şi numele televiziunii, dar şi al emisiunii. Când oamenii aud de un jurnalism echilibrat, în general te privesc cu alţi ochi.
Cosmin: Cu siguranţă obiectivitatea Pro TV este un atu în deschiderea multor uşi şi în crearea multor punţi de comunicare.

- Ştiu că primiţi o mulţime de aprecieri din partea telespectatorilor şi le meritaţi din plin. Dar vi s-a întâmplat să primiţi şi critici sau reproşuri din partea lor?
Paula: Ultimele reproşuri ale telespectatorilor sunt legate de durata emisiunii. Li se pare prea scurtă. Desigur că există critici şi reproşuri pe care ni le însuşim dacă sunt pe bună dreptate. Ceea ce e însă foarte important de ştiut e faptul că eu şi colegii mei citim toate mesaje pe care fanii emisiunii le lasă pe site-ul nostru sau pe pagina de Facebook.
Alex: Da. Din păcate, nu putem să ajungem în toate zonele din care ni se anunţă potenţiale subiecte. Şi atunci vin şi reproşurile.
Rareş: Criticile vin, în general, de la oamenii de specialitate, care văd şi abordează foarte tehnic o anumită problemă.
Cosmin: De-a lungul celor trei ani de emisiune am reuşit să construim un brand puternic, cu care ne mândrim, dar asta nu înseamnă că nu ne-am creat şi noi responsabilităţi. Primim şi critici, reproşuri şi sugestii şi vreau să vă spun că încercăm să nu trecem cu uşurinţă peste ele. Lăsând la o parte reacţiile viscerale şi lipsite de raţiune, încerc să citesc şi să ţin seama de orice punct de vedere, pentru că noi nu suntem stăpânii adevărului absolut, ci dimpotrivă, reportajele noastre sunt perfectibile.

- Aţi fost puşi în vreo situaţie la limită în timpul investigaţiilor?
Alex: În iarnă, într-un sat din Maramureş, mai multe maşini ne-au blocat drumul şi din ele au descins nişte indivizi deloc prietenoşi, dotaţi cu topoare. Nu ştiu dacă a fost tocmai o situaţie-limită, dar nu a fost prea drăguţ din partea lor să ne facă o astfel de primire.
Rareş: Situaţii cu adevărat limită, care să îmi pună probleme serioase, nu am avut încă şi, sincer, nu îmi doresc. Dacă treci de pragul ameninţărilor şi al stresului legat de filmări în locuri neprietenoase, nu mai ai situaţii-limită.
Cosmin: Am fost reţinut de Poliţia din Sudan, am fost ameninţat de mafioţi ucraineni sau politicieni români, dar nu cred că limita a fost atinsă. Urmează noi provocări şi sunt convins că atât eu, cât şi colegii mei le vom face faţă şi vom veni în faţa telespectatorilor cu unghiuri de abordare inedite, cu poveşti şi subiecte impresionante.

Anca Nastasi: „Până şi oamenii influenţi realizează că suntem a patra putere în stat“
- Presupun că aţi deranjat o mulţime de oameni, mai mult sau mai puţin influenţi. Ce ameninţări aţi primit, din partea cui şi cât ţineţi cont de ele?
Paula: Am fost ameninţaţi că vom fi daţi în judecată, însă era doar o reacţie a celor care se ştiau vinovaţi. În ceea ce priveşte urmările campaniilor, de cele mai multe ori au fost pozitive: autorităţile au reacţionat şi fie au schimbat legile pe care noi le incriminam, fie au înfiinţat o instituţie care va salva vieţi, cum e Registrul Donatorilor de Celule Stem.
Alex: Ameninţări vin din toate părţile. De la oameni cu putere până la oameni fără putere. Cele mai dure au fost de la cei care fură din pădure. Am fost urmăriţi, hărţuiţi, au fost deplasări în care în fiecare noapte a trebuit să ne cazăm în altă parte, cât mai departe de locurile în care filmam. Nopţi în care am dormit cu o sticlă pe clanţa uşii. Cred că cel mai departe a mers un hoţ de pădure dintr-un sat din Argeş. Puţin a lipsit să nu-l lovească în cap, cu un topor, pe operatorul care filma.
Anca: Nu are nimeni cu ce să mă ameninţe. În schimb, constaţi câteodată, cu amărăciune, că oamenii intervievaţi n-au curajul să spună lucrurilor pe nume. De-a lungul reportajelor despre chimicalele din mâncarea noastră, am întâlnit oameni care mi-au mărturisit „off the record” că au fost ameninţaţi de oameni influenţi: „Ai grijă, nu ştii când s-ar putea să te calce maşina pe stradă!” Mie nu mi s-a întâmplat. Deşi le e greu, până şi oamenii influenţi încep să-şi dea seama că suntem a patra putere în stat - deloc de neglijat, mai ales că noi, echipa „România, te iubesc!”, suntem liberi să spunem adevărul.
Rareş: Ameninţări sunt, de la cele voalate la cele fizice. Îmi amintesc de o filmare pentru campania „Există viaţă după cutremur” în care câţiva dezvoltatori mi-au recomandat să nu fac un anumit material „dacă vreau şi eu să-mi fie bine”. Sezonul trecut, la o filmare pentru reportajul cu asistaţii sociali care păcăleau sistemul, mai mulţi bărbaţi şi femei au început să arunce cu pietre şi să-i ia la bătaie pe inspectorii pe care îi însoţeam. Momente tensionate într-o comunitate de rudari.
Cosmin: Eu continuu să cred că trăim într-un stat de drept. Cu lipsuri, e adevărat, dar într-un stat de drept, şi nu unul mafiot. Întotdeauna există persoane nemulţumite de adevărurile pe care le spunem, am primit ameninţări mai mult sau mai puţin voalate de la persoane aflate în diverse ipostaze - oameni de afaceri nemulţumiţi, infractori dovediţi sau chiar politicieni. Îmi amintesc şi acum că în timp ce majoritatea românilor primeau de Sărbătorile de Iarnă urări de „Crăciun fericit!”, eu primeam mesaje de „Să sari de la balcon!”. Sunt reacţiile unor oameni care nu au argumente şi care îşi demonstrează astfel micimea şi statura morală.

Paula Herlo: „Pun mult suflet în ceea ce fac“

Paula Herlo a adus pentru prima oară în România şi în Europa de Est un Emmy, cel mai important premiu de televiziune, pentru campania „Tu ştii ce mai face copilul tău?” şi este unul dintre cei mai cunoscuţi reporteri ai momentului.
- Când ai ştiut că vrei să devii jurnalistă şi ce te-a atras la această meserie?
- Din primul an de studenţie, când în drumul meu spre facultate am auzit un anunţ la Radio Pro FM că se caută reporteri la Pro TV Arad. La început am luat-o ca pe o provocare. M-am dus la interviu mai mult din curiozitate. Am vrut să văd ce presupune o astfel de preselecţie.

- Campaniile realizate de tine nu au ajuns doar în mintea telespectatorilor, ci şi la sufletul lor. Cum îţi alegi subiectele?
- Uneori, subiectele mă aleg pe mine. Alteori, ajung la ele prin documentările pe care le fac. Şi dacă reportajele mele sunt emoţionante, e pentru că pun foarte mult suflet în ceea ce fac.

- Care au fost cele mai emoţionante lucruri pe care le-ai trăit de-a lungul carierei?
- Câştigarea Premiului Emmy a fost cel mai emoţionant moment pe care l-am trăit până acum. A însemnat recunoaştere, răsplată şi bucuria de a-mi fi recunoscută munca la un proiect în care mi-am pus toată experienţa şi energia mea. Celelalte momente sunt legate de succesele campaniilor la care am lucrat şi care, la rândul lor, au fost premiate în ţară şi în străinătate.

- 28.09.2008 este data difuzării primei emisiuni „România, te iubesc!”. Acum s-a ajuns la cel de-al şaptelea sezon şi la milioane de telespectatori săptămânal.

- 2.000.000 de telespectatori la nivelul întregii populaţii au urmărit în minutul de aur cea de-a doua parte a reportajului „AutostraDA România”. Audienţa medie este 3,7%.

„Acestei ţări nu poţi să-i întorci spatele, este irezistibilă!“ - Cristian Leonte