de Gabriela Niculescu

Despre Mihai Bobonete putem spune liniştit că este... multifuncţional. La Pro TV îl puteţi vedea la „Serviciul Român de Comedie” şi în pielea cârciumarului Bobiţă din serialul „Las Fierbinţi”, producţii ce vor reveni în toamnă cu sezoane noi, iar până atunci, în cele mai savuroase episoade ale serialului de comedie difuzate în reluare. Şi dacă în cursul săptămânii este pe platourile de filmare, în week-end predă lecţii de „ImproVizaţii” la Godot Cafe, face stand-up comedy la Cafe Deko şi este familist convins, fiind căsătorit cu iubita sa din adolescenţă, iar rodul dragostei lor de 16 ani este Octavian, în vârstă de aproape 3 ani. Despre drumul său spre celebritate, comedie, pasiuni şi familie citiţi în interviul următor.

„Teatrul nu m-a atras niciodată”
- Ai fost student la Electrotehnică, apoi la Actorie la Universitatea „Spiru Haret”. De ce te-ai lăsat de amândouă?
- Repede aţi aflat voi că le-am lăsat pe amândouă! M-au refuzat ele, nu le-am lăsat eu. (râde) La Electrotehnică nu era locul meu, pentru că în anul IV încă îi mai ţineam de scaun bunică-mii, Dumnezeu să o ierte, ca să schimbe becul, eu nu puneam mâna, că mi-era frică de curent. Iar la Actorie la „Spiru Haret” am jucat numai bătrânei şi zei îndrăgostiţi de propria mamă, pentru că eram mai mare cu cinci ani decât colegii mei.

- Ai încercat actoria în toate formele ei. De ce te simţi mai atras, de „scândură”, de film sau de tv?
- Simplu de tot, scândura n-are treabă cu mine şi nici eu cu ea, deci optez pentru variantele rămase. Teatrul nu m-a atras niciodată.

- Cum arată programul tău cu filmări, cu stand-up comedy, cu lecţii de improvizaţii, cu soţie şi copil acasă? Cât timp dedici familiei şi cât timp liber îţi rămâne?
- Fac şi eu tot ce pot să mă implic în toate aşa cum trebuie, nu pot să spun acum că munca e înaintea familiei sau că stand-up-ul e mai important ca improvizaţia, e clar că fără muncă te ofileşti repede şi fără griji viaţa e „pustiu”. Aşa că îi mulţumesc lui Dumnezeu că am de lucru şi că soţia mă înţelege aşa bine şi mai sper să mă ţină sănătos să pot să fac şi mai multe, deoarece pentru asta trăiesc, să bucur lumea şi ea să mă aplaude atunci când merit.

„Eu şi soţia mea ne-am cunoscut în liceu şi am crescut împreună”
- Relaţia dintre tine şi Cătălina a început în adolescenţa voastră. Cum de aţi rămas împreună, fiind atât de tineri, şi ce păstrează vie flacăra iubirii dintre voi?
- Da, ne-am cunoscut în liceu şi am crescut împreună. Avem 16 ani de căsnicie, dacă e să o punem cap la cap, iar faptul că am trecut peste ei şi a apărut şi Octavian mă face să sper la încă 36-40 de ani împreună. Iar după asta pot să mor liniştit. Cât despre flacăra iubirii, e aşa un fel de reţetă personală a fiecărui cuplu în parte, iar atunci când iubirea devine o stare normală trebuie să compensezi cu noutate, surprindere şi doze de fericire în plus.

- Ce pasiuni are Octavian la cei aprape 3 anişori?
- Octăviţă e un copil care acum învaţă lumea, nu pot să spun că are pasiuni mari, dar unele activităţi le face mai cu suflet decât altele. Îi plac maşinuţele replică de metal şi are două sertăraşe de modele, e cel mai înfocat prieten al lui Fulger McQueen şi Bucşă, ştie „Cars” (n.r. - film de desene animate, cu maşini) pe de rost şi participă la fiecare secvenţă cu ce poate. O să încerc să-l iau la pescuit, pentru că e o fire calmă şi s-ar putea să-i placă să stea cu undiţa în mână şi poate i-ar plăcea şi puţin fotbal, pentru că-i place să lovească mingea.

- Ştiu că mai ai un frate. Cu ce se ocupă?
- Fratele meu, Adrian, s-a ocupat cu tot felul de lucruri. A făcut şi el puţină actorie şi a cochetat cu televiziunea la Pro TV, când făceam emisiunea „Ţaca Paca”, apoi s-a apucat de muzică şi, după ce a mixat prin Vama Veche vreo doi ani, a trecut la compoziţie şi a stat jumătate de an prin Ibiza, să vadă ce şi cum. Iar acum lucrează la un stil muzical nou şi în domeniul IT, adică face şi site-uri şmechere.

„Cel mai tâmpit cadou: un telefon fix, când eram aproape căutat de Interpol pentru facturi telefonice neplătite”
- Care a fost cel mai trăsnit cadou pe care l-ai primit de ziua ta?
- Cel mai tâmpit cadou pe care l-am primit a fost atunci când eram student la Craiova. Eu eram cu restanţe şi neplăţi de facturi la telefonul mobil, deci aproape căutat de Interpol pentru facturi telefonice neplătite, şi o prietenă mi-a luat de ziua mea un telefon fix... Şi nu înţelegea de ce râdeam ca prostul când am desfăcut cadoul.

- Care sunt, din punctul tău de vedere, cei mai buni comedianţi de stand-up comedy din lume?
- Habar n-am, că nu urmăresc fenomenul în „afară”, deci nu mă pot pronunţa, că urmează să mă comenteze lumea. În schimb, de la noi îl prefer pe Cosmin Nedelcu, alias Micutzu’, unul dintre cei mai buni.

- Ce a fost mai greu pentru tine, să faci stand-up comedy sau să-i dai „viaţă” lui Bobiţă?
- Amândouă sunt lucruri grele şi uşoare, în funcţie de cum le priveşti, dar, ca idee, să ştiţi că talentul pe care mi l-a dat Dumnezeu m-a ajutat să le fac pe amândouă la fel de bine.

„Viaţa de noapte a satului e mai interesantă decât cea a oraşului”
- Ce are în comun Mihai cu Bobiţă?
- Are multe, pentru că şi eu am fost cârciumar în Giurgeni. Tata îşi deschisese o cârciumă la şosea, în comuna în care săreau peştii în portbagaj, şi uite aşa vreo zece anişori am băgat marfă şi am făcut balanţe şi NIR-uri, şi „Sanepid-e”, şi alte alea. Iar viaţa de noapte a satului e mai interesantă decât viaţa de noapte a oraşului, aşa că mi-a rămas bagaj, iar acum Bobiţă foloseşte cu încredere trecutul lui Mihai.

- Aţi reînceput filmările pentru serial. Cum este relaţia cu locuitorii satului Fierbinţi?
- Avem o relaţie bună. Nu cunosc foarte mulţi dintre ei, pentru că n-am avut ocazia, dar cu cei alături de care am filmat anumite secvenţe am rămas prieten şi am încercat să-i ajut în calitate de actor. Locuitorii din Fierbinţi nu au legătură cu personajele create de scenaristul serialului, Mimi Brănescu, iar locaţia a fost aleasă la întâmplare, putea fi oriunde la sat în România şi ar fi ieşit la fel, credeţi-mă.

- Ce pasiuni ai?
- Pescuitul este cea mai mare pasiune a mea şi aş fi vrut să o practic la cel mai înalt nivel, numai că resursele mele materiale şi lipsa unui sponsor în direcţia aceasta mă fac să o iau pe trepte şi, încet, încet, să ajung acolo unde mi-am propus. Am o echipă împreună cu Mihai Rait Dragomir, „Cioitanul Ucigaş”, şi căutăm un sponsor pentru a ne permite câteva mulinete performante şi să începem să participăm la competiţii de pescuit. Dar până atunci mai jucăm un Texas Hold’em (n.r. - unul dintre cele mai populare jocuri de poker din lume) sau plecăm într-o drumeţie.

„Dacă aş ajunge preşedintele României, aş avea grijă să-mi fie mie bine, iar la restul... diplome şi premii”
- Dacă ai prinde peştişorul auriu, care ar fi cele trei dorinţe pe care ai vrea să ţi le îndeplinească?
- Greu aici... Nu m-am gândit niciodată la treaba asta. Cred că mi-aş dori să mai prind un peştişor, dar de aur, nu auriu, că acela e fals, să am sigur şase dorinţe de îndeplinit, iar pe celelalte două rămase din primul set le-aş da cadou unor prieteni, care ar fi bucuroşi să le primească. Iar de restul aş face biserici mari peste tot, să mă aleagă lumea primar! (râde) Glumesc!

- Ce preferinţe culinare ai?
- Îmi plac bucătăria românească şi gustul picant, iar când vine vorba despre gătit prefer ciorbele făcute de nevastă-mea. Iar restul mâncărurilor sunt cele mai bune atunci când le face mama.

- Ce îţi place cel mai puţin la România? Dar cel mai mult?
- Cel mai puţin îmi place situaţia din sănătate, spitalele şi doctorii rămaşi ca pe timpuri, faptul că mori cu zile şi nimeni nu e tras la răspundere. Iar cel mai mult îmi place că românul ştie să se distreze şi să petreacă profesionist.

- Ce-ai face dacă ai ajunge preşedintele României?
- Ce au făcut şi ăştia care au fost până acum, aş avea grijă să-mi fie mie bine, iar la restul... diplome şi premii! (râde)

„Unii m-au recunoscut şi au fost momente penibile din lipsă de bun-simţ“

- Cândva, îţi spunea naşul tău, Octavian Strunilă, că sunt momente în care e mai bine să fii necunoscut decât celebru. Ai ajuns să le trăieşti şi tu?
- Au fost câteva momente penibile, în care unii au reacţionat ciudat atunci când m-au recunoscut, dar sunt evenimente izolate, provocate de lipsa celor şapte ani de acasă sau a bunului-simţ. Şi nu le pun la inimă. Făcând comedie, lumea mă percepe în acest tronson, iar reacţiile sunt pe măsură şi îmi fac plăcere, că pentru asta muncesc. Să-mi fie recunoscute meritele, indiferent de forma recunoştinţei, iar dacă celebritatea îmi va bate la uşă, o să-i deschid fără teamă, pentru că sunt antrenat să fac faţă multor situaţii.

„Stan şi Bran sunt cei mai buni, iar eu sunt printre urmaşii lor“

- Ce semnificaţii are tatuajul tău de pe picior cu Oliver Hardy?
- Păi este exact Oliver Hardy. Sunt multe lucruri care m-au făcut să îmi bat acest tatuaj şi totodată puţine, aşa că nu ştiu cum să vă explic. Cert este că Mihai - fratele meu, Dorel, din „Las Fierbinţi” - îl are pe Stan şi că dacă există începuturi în comedia pe peliculă, atunci Stan şi Bran sunt cei mai buni, iar eu sunt printre urmaşii lor.