de Silviu Ghering

Fiu al unui inginer italian, naturalizat francez, și al unei franțuzoaice, Émile Zola s-a născut la Paris, la 2 aprilie 1840. A rămas orfan de tată la 7 ani, iar copilăria și adolescența i-au fost marcate de lipsuri materiale severe. Din școala primară, Émile era pasionat de literatură. Citea enorm, și marea sa ambiție era să devină scriitor profesionist. Încă de la 10 ani afirma cu precocitate că scrisul este adevărata sa vocație. În clasa a VI-a compune deja un roman despre cruciade. Deși mama sa visa pentru el o carieră de avocat, la vârsta de 16 ani a fost silit să accepte o slujbă de mic impiegat al vămii, fără să-și fi terminat studiile și fără să-și fi luat Bacalaureatul. Devine însă, după numai câteva luni, librar și începe să colaboreze episodic, apoi regulat, la rubricile de critică literară și artistică ale mai multor ziare din nordul Franței, dar și din Paris. Practică un jurnalism polemic, în care nu ezită să-și devoaleze aversiunea față de cel de-al Doilea Imperiu și față de Napoleon al III-lea. Evoluează încet spre socialism, se angajează în lupta socială, își riscă libertatea, cariera și chiar viața când publică manifestul său „J’acusse!” („Acuz!”) pe prima pagină a cotidianului parizian „L’Aurore” (13 ianuarie 1898). Articolul, formulat ca o scrisoare deschisă către președintele Franței, acuza Guvernul de antisemitism și invoca grave erori judiciare în cazul căpitanului evreu Alfred Dreyfus, închis pe nedrept pentru spionaj. Este judecat pentru calomnie și condamnat la închisoare, dar evită pedeapsa, exilându-se în Anglia. Datorită lui Zola, procesul lui Dreyfus a căpătat, în scurt timp, o dimensiune națională, împărțind societatea între susținătorii Bisericii și ai Armatei reacționare și așa-numiții „dreyfusarzi”, liberali și reformiști. Pentru cei din urmă, Zola a devenit un far călăuzitor și un simbol al dreptății. Cuvintele sale, „Adevărul este în marș și nimic nu-l va opri”, au rămas emblematice. A scris romane celebre precum „Germinal”, „La paradisul femeilor” sau „Bestia umană”. Moare la 62 de ani, la 29 septembrie 1902, la Paris, din cauza unei intoxicații cu monoxid de carbon de la un coș de fum blocat.