de Roxana Istudor
În istoria universală, monedele aflate în circulație în anumite epoci serveau și altor scopuri decât cele de comerț. Oricât ar fi de greu de crezut, acestea se foloseau și în segmente sociale dintre cele mai neașteptate.
Banii iubirii
Puțini știu că în Imperiul Roman existau monede dedicate erotismului. Denumite „spintriae”, acestea erau din bronz și înfățișau cât se poate de explicit scopul pe care îl serveau: plata intrării în bordeluri. Așadar, pe o față a monedei erau ilustrate plăcerile oferite, iar pe cealaltă apărea un număr (nu este sigur dacă al camerei sau al prețului…). Interesant este că au circulat pentru că era interzisă prin lege, sub amenințarea acuzației de înaltă trădare, introducerea chipului împăratului, gravat pe monedele oficiale, în astfel de stabilimente.
Jurăminte gravate
Un fel de bani-legământ de iubire au circulat în Imperiul Britanic cu ocazia mutării unor deținuți în Australia și în Tasmania în secolele XVIII-XIX. Majoritatea sentințelor erau de 7-14 ani, iar deținuții înșiși realizau aceste monede, denumite „leaden hearts”, prin intermediul cărora se asigurau că femeile din viața lor îi vor aștepta. Conțineau mici declarații de dragoste, însemne personalizate ale relației fiecărui condamnat, numele celor iubite etc. Și tot despre dragoste, dar la un nivel mai pragmatic, este vorba și în cazul obiceiului francez de secol al XVI-lea de a le dărui mireselor celebrele 13 monede care ilustrau averea pe care tânăra o aducea în familia soțului. Binecuvântate de preot pe parcursul ceremoniei de căsătorie, aveau gravate simboluri ale dragostei, dar erau cât se poate de valabile și în lumea reală, a comercianților, și deseori folosite în vremuri de greutăți financiare.
Simbolurile sănătății
În tot Evul Mediu a existat un obicei legat de o anume monedă: acela ca Regele să atingă cu augusta-i persoană un om bolnav de scrofuloză, cu încredințarea supremă că suferindul va fi vindecat. Doar că monarhii erau în mare parte mai convinși de cele lumești decât de puterile lor vindecătoare, așa încât ezitau să atingă oameni bolnavi. Așa a apărut moneda care „intermedia” atingerea suverană: banii îngerilor. Erau monede din aur care îl înfățișau pe Arhanghelul Mihail stând victorios deasupra diavolului înfrânt, simbolizând victoria binelui. În 1714 totuși, Regele George I a început să vadă obiceiul ca pe o superstiție catolică într-o țară protestantă, așa că monedele au dispărut.
Finanțe cu circuit închis
În istoria omenirii poate fi menționată și existența banilor care au circulat în leprozerii. În condițiile în care lepra era unul dintre cele mai sinistre spectre medievale, victimele bolii erau izolate în colonii în care funcționau sanatorii și alte facilități și, ca peste tot unde sunt oameni, circulau și bani. Denumite „lazaretos”, aceste monede s-au răspândit, în zorii secolului al XX-lea, prin leprozerii din toată lumea.
Avers, revers şi… propagandă
O mențiune specială se cuvine unei monede foarte interesante: banii de vremuri grele, care au circulat (neoficial) în paralel cu moneda oficială americană între 1832 şi 1844, în timpul unei profunde crize economice. Împărțite în trei categorii, aceste monede făceau propagandă politică sau îndemnau la cumpătare și la economii.