de Adrian Barna şi Alexandru Filcu

Alba Iulia este un nume care rezonează puternic în mintea fiecăruia dintre noi şi care ne poartă de fiecare dată când îi trecem hotarele spre evenimente istorice marcante cum ar fi Marea Adunare de la 1 Decembrie 1918 sau încoronarea Regelui Ferdinand 1 şi a soţiei sale, Regina Maria. Aici, istoria îşi deapănă firul cronologic al existenţei în fiecare clipă şi în fiecare loc, dar mai cu seamă dincolo de zidurile celei mai mari cetăţi din România, Cetatea Alba Carolina.

Un simbol ce renaşte

Cu o cultură şi o istorie foarte vaste, ţara noastră poate transforma turismul istoric într-un domeniu foarte dezvoltat, în centrul căruia se pot afla, spre exemplu, cetăţile şi castelele ce emană încă prin toţi porii lor trecutul. Deşi fiecare dintre aceste vestigii istorice are farmecul şi misterele lui de descoperit, una dintre cele mai impunătoare cetăţi, atât prin dimensiunea, dar şi prin evenimentele care i-au marcat destinul, este Cetatea Alba Carolina. Această fortificaţie extrem de complexă a prins din nou viaţă odată cu procesul de restaurare la care a fost supusă. Astăzi, graţie unor investiţii de milioane de euro obţinuţi din fonduri europene şi din bugetul de stat şi local, Cetatea Alba Carolina a „îmbrăcat o haină nouă”. Prin îndelungile şi meticuloasele procese de restaurare a fost recreată aproape în totalitate imaginea originală a cetăţii. Întinsă pe 110 hectare, deşi planurile originale arată că suprafaţa totală a fortificaţiei ar fi de 140 de hectare, aceasta este practic un ansamblu de clădiri istorice împrejmuite de ziduri groase şi şanţuri de apărare. Mai mult decât atât, este un simbol care renaşte în Alba Iulia.

Lucrările au început în anul 1715

Dacă mergem pe firul cronologic al existenţei sale, aflăm că la ordinele împăratului Carol al VI-lea de Habsburg, în anul 1715, aveau să înceapă lucrările pentru una dintre cele mai puternice fortificaţii de tip Vauban existente pe teritoriul românesc şi cea mai importantă din Europa, după cum avea să fie recunoscută ulterior. Supravegherea întregului proiect de construcţie revine feldmareşalului austriac de origine franceză Eugeniu de Savoia, omul care a introdus sistemul fortificaţiilor Vauban în cadrul Imperiului Habsburgic. Cel care s-a ocupat de planurile arhitecturale ale cetăţii a fost arhitectul militar Giovanni Morando Visconti, care a prevăzut în strategia proiectului ca aceasta să fie clădită în formă stelară, cu ziduri groase, lungi de 12 kilometri şi având şapte bastioane. Se spune că la construirea ei au lucrat aproximativ 20.000 de iobagi români.

„Inima” din centrul oraşului

Încă de dinainte de a te apropia de intrarea în cetate, în partea de vest a fortificaţiei ţi se dezvăluie alura impresionantă a Catedralei Reîntregirii, ale cărei cupole se înalţă spre cer asemeni unor mâini aflate în rugăciune veşnică. Precum două surori îngemănate, alături de ea, dar situată chiar în interiorul cetăţii, se înalţă la fel de semeţ Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Mihail”, recunoscută ca fiind cea mai veche catedrală din ţara noastră.

Odată ajuns în cetate, parcă ai pătruns într-o altă lume. Aleile lungi sclipind a curăţenie te poartă spre o diversitate de obiective turistice cum sunt Muzeul Unirii, Traseul Porţilor sau Traseul celor Trei Fortificaţii, Caponiera, Celula lui Horea, Bastionul Saşilor sau Platforma de Artilerie. Fiecare dintre acestea îţi oferă la rândul lor şansa de a descoperi alte locuri şi poveşti impresionante.

Totul pare să fie într-o armonie deplină, astfel încât ai putea să juri că timpul s-a întors la originile cetăţii, 1738, anul în care s-au finalizat lucrările de construcţie. Pentru un plus de efect, străjeri îmbrăcaţi în uniforme austriece apără zidurile fortificaţiei. În prezent, cetatea, care pare pregătită de război, are porţile deschise pentru oricine vrea să ia parte la o lecţie de istorie. Aşa se face că aleile se transformă aproape în fiecare zi într-un furnicar. Captivaţi de ceea ce văd, turiştii veniţi din toată ţara sau din afara graniţelor ei explorează fiecare colţ al „inimii” din centrul oraşului. Aceasta este dovada că, deşi trăieşte timpuri mult mai liniştite, cetatea a rămas ca o făclie în neantul uitării, reamintindu-ne mereu că avem de plătit un tribut trecutului.

De o valoare arhitecturală incontestabilă este şi clădirea în care acum funcţionează Hotelul Medieval. Acesta este amplasat într-o clădire cu o istorie de 300 de ani, care, deşi a fost restaurată, păstrează încă elemente arhitecturale originale ale secolului al XVIII-lea

Cetatea Alba Carolina are de oferit, pe lângă frumuseţea simbolurilor istorice pe care le înglobează în structura sa, un spectacol aparte, ce constă în schimbarea regimentului de gardă, îmbogăţit în penultima zi a săptămânii cu salve de tun

Un proiect de anvergură

Aşa poate fi numită acţiunea de restaurare a celei mai mari cetăţi din România, care, pe lângă semnificaţia metaforică de a resuscita istoria, are şi rolul de a introduce Cetatea Alba Carolina în reţeaua itinerariilor fortificaţiilor militare. În fapt, a fost vorba despre o muncă aproape colosală de salvare a unui monument istoric deosebit de important pentru patrimoniul cultural al ţării. Lucrările au durat aproape un deceniu şi jumătate şi rezultatul a fost uimitor. Toate cele şapte bastioane şi şase porţi monumentale în stil baroc, împodobite cu numeroase basoreliefuri, oferă astăzi o imagine unică în ţara noastră. Despre Cetatea Alba Carolina sunt foarte multe de spus, însă frumuseţea şi istoria ei nu pot fi descoperite decât dacă treceţi de porţile acesteia.