de Carmen Ciripoiu

În fiecare an, de Paştele ortodox, cu o precizie matematică, la Ierusalim se petrece o minune. Sfânta Lumină coboară din cer în Biserica Sfântului Mormânt pentru a aprinde lumânările credincioşilor. „Minunea Focului Sfânt” este cunoscută de creştinii din Biserica Ortodoxă drept „cea mai mare dintre toate minunile creştine”. Miracolul are loc în fiecare an, la aceeaşi dată, în acelaşi mod şi în acelaşi loc. „Nu este cunoscută nicio altă minune care să se întâmple cu atâta regularitate şi pe o perioadă atât de îndelungată”, spune teologul Florian Bichir. Pentru această săptămână specială am ales să vă prezentăm o serie de mărturii ale unor înalte feţe bisericeşti care au văzut „Sfânta Lumină”.

„Lumina porneşte din piatră!”
„Patriarhul îngenunchează în faţa pietrei unde Hristos a fost pus după moarte şi spune anumite rugăciuni, după care se întâmplă minunea. Lumina porneşte din piatră-albastră, nedefinită, iar după puţin timp aprinde candelele apropiate şi cele două lumânări ale Patriarhului. Această lumină este Focul Sfânt şi se răspândeşte la oamenii prezenţi în biserică” (Stareţul rus Daniel, în relatările sale, scrise între anii 1106 şi 1107)

„Nu poate fi descrisă în cuvinte omeneşti”
„Îmi găsesc drumul prin întuneric în camera interioară, unde cad în genunchi. Aici spun anumite rugăciuni care ne-au fost transmise de-a lungul secolelor şi, după aceea, aştept. Câteodată stau câteva minute, dar în mod obişnuit minunea se întâmplă imediat după ce am spus rugăciunile. Din mijlocul pietrei pe care a fost culcat Iisus se revarsă o lumină nedefinită, în mod normal cu o tentă albăstruie, dar culoarea se poate schimba, luând multe nuanţe. Nu poate fi descrisă în cuvinte omeneşti... Lumina răsare din piatră ca şi ceaţa ce se ridică deasupra unui lac, piatra părând a fi acoperită de un nor... dar este lumină. Fasciculul se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă doar piatra, alteori luminează tot Mormântul, aşa încât pot vedea minunea şi oamenii de afară. Lumina nu arde! - niciodată nu mi-am ars barba în toţi cei 16 ani de când sunt Patriarh al Ierusalimului şi am primit Focul Sfânt. Lumina are altă consistenţă, diferită de cea a  focului care arde în candelă. La un moment dat, Lumina se înalţă şi formează o coloană în care focul este de natură diferită, aşa că pot aprinde lumânările mele de la ea. După ce am primit flacăra, ies şi dau Focul întâi Patriarhului Bisericii Ortodoxe Armene, apoi Patriarhului Copt şi după aceea tuturor celor prezenţi în Biserică” (Patriarhul Ortodox al Ierusalimului, Diodoros I, 1982-2000)

Poliţişti necreştini sigilează Mormântul
„Ceremonia începe cu 24 de ore înainte. Se sigilează cu ceară uşa de la intrarea Sfântului Mormânt, după ce s-a făcut un control riguros de autorităţile laice din Ierusalim, reprezentate de poliţişti necreştini (un arab, un turc şi un delegat din partea autorităţilor israelite), pentru a nu se afla vreo sursă de foc. Aceştia asistă pe arhiereul creştin ortodox când pune vata pe Sfântul Mormânt al Domnului. Apoi se pecetluieşte uşa Mormântului cu patru  peceţi, reprezentate de două panglici de pânză albă, cu ceară şi peceţi la capete, aşezate astfel încât să formeze litera «X». Înainte de a intra în Sfântul Mormânt, Patriarhul este controlat corporal de poliţişti, pentru a nu avea vreo sursă de foc, în prezenţa reprezentanţilor altor culte. După aceea, Patriarhul dezlipeşte peceţile şi intră în încăperea numită «Capela Îngerului», care este anticamera Sfântului  Mormânt, însoţit de un arab musulman. Apoi Patriarhul pătrunde în încăperea Sfântului Mormânt, nefiind însoţit de nimeni, îngenunchează şi se roagă... Se sting peste tot candelele, lumânările sau alte surse de lumină. O atmosferă tainică de reculegere, de rugăciune şi de aşteptare se aşterne peste tot... După un timp apare în biserică o lumină alb-albăstruie, în trei faze, una după alta, asemănătoare fulgerului. Aceasta coboară din cupolă, în mod vizibil, cuprinzând peretele ce se află în spatele Mormântului lui Hristos, în care intră o fâşie de foc, şi aprinde vata pusă mai înainte peste lespede. Apoi, Patriarhul ia în mâini vata aprinsă, care vreme de câteva minute nu frige, nu are nimic material, o pune în două vase din aur perforate şi iese în «Capela Îngerului»” (Prea Sfinţitul Vincenţiu Ploieşteanul, episcop-vicar patriarhal)

„Aici sunt taine mari”

„Când s-a făcut rugăciunea pentru Sfânta Lumină, deodată a venit un stâlp de foc şi s-a speriat toată lumea, a apărut deasupra Sfântului Mormânt, s-a despicat în trei, un stâlp de foc a mers la Golgota, unul la Mormântul Domnului şi unul la Biserica Sfintei Învieri. În trei stâlpi s-a făcut Lumina aceasta, căci nu vine în fiecare an la fel... Aici sunt taine mari. De aici ar trebui catolicii să se întoarcă la Paştele ortodox, dovada adevărului: Sfânta Lumină! Catolicii trebuie să se întoarcă la ortodoxia credinţei, căci au făcut mare greşeală când au modificat data Paştelui după voia lor şi nu după voia lui Dumnezeu. Iată o minune, care de 2.000 de ani se tot repetă, dovada Învierii sigure a lui Iisus Hristos. Dar ce să spună sectarii, că ei n-au nici Paşte, nici Crăciun, când  toate le fură de la ortodocşi? Ortodoxia este singura credinţă mântuitoare, care îl mântuie pe omul creat de Dumnezeu!” (Părintele Petroniu Tănase de la Schitul athonit Prodromu)