de Silviu Ghering şi Adrian Barna
Moartea, ca o pasăre de pradă, ne-a răpit anul acesta o mulțime de români valoroși, în special din domeniul artistic. Ultimul, Ilie Micolov, despre care ați citit în pagina anterioară… Deşi au trecut abia şase luni, ne-au părăsit mai mult de 20 de oameni deosebiţi, majoritatea nume de referinţă din cultura neamului românesc. Taifasuri vă prezintă lista neagră cu cele mai cunoscute nume, dar pe lângă acestea au mai „plecat” şi alte valori precum disidenta Doina Cornea, poetul Adrian Diniş, ziaristul Ciprian Chirvasiu sau comentatorul sportiv Marius Ancuţa.
10 ianuarie: Lucky Marinescu (n. 12 iulie 1934)
Lucreţia „Lucky” Marinescu s-a născut la 12 iulie 1934, în oraşul Cahul, atunci România, azi Republica Moldova. În 1940, familia sa s-a stabilit la Cluj-Napoca. A fost o mare voce a muzicii uşoare româneşti din anii ’60-’70. A avut o viață de film: a fugit din țară în 1968, a revenit ca să-și „răpească” fiul, a fost prinsă la vama Giurgiu, a făcut şase săptămâni de pușcărie, a intervenit postul de radio Europa Liberă, și Nicolae Ceaușescu a dispus personal eliberarea sa. A rămas în țară, ca să obțină custodia copilului, în 1985 a cunoscut un colonel de origine română din armata americană, s-a căsătorit cu el, în 1996 s-a întors iarăși în România, unde s-a dedicat ajutorării persoanelor de vârsta a III-a și a condus „Clubul Pensionarilor fără vârstă” din complexul Inter-Macedonia.
28 ianuarie: Nelu Sârbu (n. 1957)
Îndrăgitul interpret de muzică populară originar din Roman s-a stins fulgerător, la numai 61 de ani, iar moartea sa a stârnit multe suspiciuni și a declanșat o anchetă la Spitalul Municipal din Roman, unde rapsodul a fost adus cu Ambulanța de două ori cu o zi înainte de momentul fatal, tușind cu sânge și având dureri mari în piept, și de două ori a fost trimis acasă, după un tratament minim, pentru că se... simțea bine!!! Conform conducerii amintitului spital, Nelu Sârbu a murit în urma unui infarct miocardic acut. Ancheta e în desfășurare.
9 februarie: Mariana Mărăcine Pițigoi (n. 1955)
După 42 de ani dedicați cântecului popular gorjean, Mariana Mărăcine Pițigoi a avut parte de un sfârșit groaznic. Diagnosticată cu cancer anul trecut, n-a reușit să se împotrivească destinului decât şapte luni. Destin care a fost crunt toată viața sa. „Mi-am pierdut o soră când aveam 5 ani. Tata a murit când aveam 15 ani. Nepoțica de la fata mea a făcut o pareză de la vaccinul de un an. A rămas cu o mare sensibilitate și a terminat-o o viroză în 2011, în cinci zile deja se sfârșise... N-a mai rezistat corpul, a murit în somn la doar 17 ani. Fiica mea, la câteva luni, s-a simțit rău, o părăsea tot organismul... S-a stins la 37 de ani, doctorii au zis că din cauza unui cancer abdominal galopant, eu zic că de inimă rea. Tatăl ei, soțul meu, a murit în 2012″, povestea anul trecut, când a fost nevoită să-și vândă costumele populare, ca să-și cumpere medicamente pentru cancer. Degeaba...
13 martie: Cristina Fulgușin Mateiaș (n. 16 aprile 1966)
Avea numai 51 de ani și moartea sa a iscat multe discuții și semne de întrebare referitoare, iarăși, la sistemul medical din România. Interpreta s-a stins în urma unei... răceli (!), iar fiica sa a postat, revoltată, pe Facebook, cum un medic de la spitalul din Brezoi a refuzat să o consulte pe mama sa: „Aceasta este Doctora care refuză consultația unui pacient care s-a prezentat la UNITATEA PRIMIRI URGENŢE! Așa procedează aceasta, care este Doctoră la Spitalul Orășenesc Brezoi! Te prezinți cu dureri în piept, stări de sufocare, stare generală proastă și dificultăți respiratorii și suferind de astm bronșic și ea te ia de mână și te dă afară din cabinet, asta după ce oricum ai așteptat 30 de minute în fața ușii pentru că doamna Doctor era prea ocupată să vorbească la telefon!”. Nu s-a dispus începerea niciunei anchete...
1 aprilie: Viorica Batan (n. 1951)
S-a stins chiar de Florii, de ziua ei de nume, cu patul de spital acoperit cu flori. De zece ani se lupta crâncen pentru încă o zi de viață cu un cancer pornit de la sân și care i-a atacat apoi, pe rând, aproape toate organele interne. „O voi păstra mereu în amintire ca pe un om cu o bunătate fără seamăn. Oamenii cu suflet bun sunt, din păcate, foarte rari. Dumnezeu să aibă grijă de ea acolo Sus, așa cum și ea a avut grijă aici, pe pământ, de atâția oameni. Ea pe toți i-a ajutat, săraca...”, spunea despre Viorica Batan o altă cunoscută interpretă de folclor, Silvana Râciu.
27 martie: Aimée Iacobescu (n. 1 iulie 1946)
Frumoasa domniță Ralú din filmele cu haiducul Anghel Șaptecai (Florin Piersic, ce cuplu de poveste!) a murit odată cu frumoasa sa interpretă. Care s-a născut în Unguriu, un sat din Buzău, într-o casă mare, cu cinci camere și cerdac, cu o livadă imensă, din părinți tineri și foarte educați. Mama, Steluța, absolventă a Facultății de desen și scenografie, și tatăl, Constantin, medic militar. „Tata îi scria mamei scrisori de dragoste care începeau cu «ma bien aimée». Numele meu de acolo provine. Am avut probleme cu el mai târziu, autoritățile de atunci habar n-aveau să-l pronunțe, îl citeau ca atare, mă luau la întrebări, suspicioşi, că ce fel de nume e ăsta. Tot ce am mai frumos în mine s-a născut acolo, în locurile unde am copilărit”, spunea „domnița Ralú cu nici un an înainte de „plecare”...
11 aprilie: Carmen Stănescu (n. 29 iulie 1925)
Una dintre cele mai frumoase actrițe ale scenei românești va rămâne în amintirea noastră prin rolul memorabil făcut în Zoe Trahanache din „O scrisoare pierdută” a lui I.L. Caragiale, considerat de critici cea mai bună interpretare din toate timpurile. A fost și sportivă de valoare, campioană națională la atletism, la 100 m, dar și cinci ani în echipa națională de tir! După o viață fericită alături de soțul său, actorul Damian Crîșmaru, a „plecat” din această lume cu o mare neîmplinire: nu a putut face copii din cauza unor sarcini toxice...
16 aprilie: Ionela Prodan (n. 6 octombrie 1947)
Nu ar ajunge niciun întreg număr de Taifasuri ca să scriem despre viața și despre cariera Ionelei Prodan. Așa că aceste câteva rânduri de aducere aminte vor fi despre ultimele sale clipe printre noi. În ultima lună și jumătate de viață, petrecută pe un pat din Spitalul Elias, alături i-a fost, zi și noapte, fiica sa cea mare, Anamaria Reghecampf. Deși conectată la aparate (nu mai putea respira singură) și în stare letargică, marea interpretă a cântului oltenesc (s-a născut la Dăbuleni) a deschis ochii și i-a spus, împăcată, fetei sale: „Gata, mamă, mă duc... A mai apucat să o audă pe Anamaria spunându-i că o iubește enorm, după care a închis ochii pentru totdeauna.
24 mai: Ileana Constantinescu (n. 30 mai 1929)
Inegalabila Maria Tănase i-a fost profesoară, dar cel mai aproape s-a simțit de Ion Dolănescu. A fost adulată, pe scenă. Vocea i s-a auzit la patefon, la pick-up și la radio decenii la rând. Cam vreo cinci, de prin 1955 până după 1989. A fost decorată de două ori, prima oară în 2002, cu Medalia Națională „Serviciul Credincios clasa a III-a”, și a doua oară în 2004, cu Ordinul „Meritul Cultural, în grad de Cavaler”. S-a stins aproape oarbă, cu o pensie de urmaș de 800 de lei…
11 iunie: Maria Butaciu (n. 19 februarie 1940)
Născută în comuna Salva, din județul Bistrița-Năsăud, majoritatea repertoriului său vast și variat a provenit din folclorul din zonă. Chiar dacă a trăit mai bine de jumătate de veac în București (unde a fost declarată „Cetățen de Onoare” în 2001), spunea mereu că sufletul i-a rămas în Salva, locul din care a plecat și unde își găsea întotdeauna rădăcinile, tihna sufletească și puterea de a trece mai ușor peste toate încercările vieții. N-a mai reușit să treacă și de accidentul vascular care a trimis-o în comă aproape două luni, după care a urcat la cer să-i cânte și lui Dumnezeu despre meleagurile și oamenii de pe Bistrița.
14 iunie: Natalia Gliga (n. 19 septembrie 1940)
În cei 34 de ani de carieră a cântat pentru peste 200 de președinți de state și mari personalități politice și culturale, iar asta spune tot despre anvergura talentului său. Născută la câţiva kilometri de Reghin, la Caşva, și-a însușit teoria muzicală în București, la Liceul de Muzică 12, sub directa îndrumare a Mariei Tănase, a Miei Barbu și a lui Filaret Barbu. A fost colegă, printre alții, cu Gheorghe Zamfir, de care îşi amintea că „era un băiat tare bun, care avea o ambiţie uriașă să se realizeze. Puţină lume ştie că a format împreună cu Ion Luican primul duet muzical din istoria folclorului autentic românesc, înainte de apariţia Irinei Loghin și a lui Benone Sinulescu. A fost ultima elevă a „privighetoarei” Maria Tănase, „furată” dintre noi de o comoție cerebrală...
13 iulie: Corneliu Gîrbea (n. 5 septembrie 1928)
Dacă nu de pe scena Teatrului Mic, atunci îl știți din toate filmele lui Sergiu Nicolaescu, chiar dacă numele nu vă „spune acest lucru. A jucat în filme de referinţă de dinainte de 1989, cum ar fi Dacii (1967), Mihai Viteazul (1970), Răzbunarea (1972), Cu mâinile curate (1972), Un comisar acuză (1974), Păcală (1974), Când trăieşti mai adevărat (1974), Pe aici nu se trece (1975), Osânda (1977), Pentru patrie (1978), Das verschollene Inka-Gold (1978), Nea Mărin Miliardar (1979), Mihail, câine de circ (1979), Ultima noapte de dragoste (1980), Burebista (1980), Cap- cana mercenarilor (1981), Duelul (1981), Iancu Jianu, haiducul (1981), Trandafirul galben (1981), Şantaj (1982), Secretul lui Bachus (1984), Sosesc păsările călătoare (1984), Ciuleandra (1985), Ringul (1985), Secretul lui Nemesis (1985), Mircea (1989), Coroana de foc (1990), Triunghiul morţii (1999). A fost decorat cu medalia „Meritul Cultural clasa I” în anul 1967.
16 iulie: Dumitru Drăgan (n. 2 decembrie 1939)
Bucureştean de obârşie, a avut o carieră actoricească prodigioasă. A absolvit institutul de profil din Capitală, fiind coleg acolo, printre alţii, cu Sebastian Papaiani, Stela Popescu, Anda Caropol sau Rodica Popescu-Bitănescu. Întruchiparea eroului romantic, bărbat frumos și misterios, a jucat la teatrele din Baia Mare, Braşov, Piatra-Neamţ, Constanţa, la „Ion Barbu Delavrancea” din Bucureşti, însă cea mai mare parte a carierei şi-a dedicat-o Teatrului „Alexandru Davila” din Piteşti, pe scena căruia a încântat aproape trei decenii. A jucat peste 150 de roluri de teatru, a fost protagonistul unor recitaluri de poezie rămase celebre („Trecut-au anii”, Mihai Eminescu, Piteşti, 1989, dar și din George Coșbuc și Vasile Alexandri), dar şi al unor filme de referință, ca Dragoste lungă de o seară (1964), Pentru patrie (1977), Clipa (1979), Din nou împreună (1978), Vlad Țepeș (1979), La răscrucea marilor furtuni (1980), Întoarcerea Vlașinilor (1983), Raliul (1984). L-a „ucis” un infarct miocardic, în cadă...
19 martie: Andrei Gheorghe (n. 14 ianuarie 1962)
Soția nonconformistului om de radio și de televiziune este cea mai în măsură să-l cunoască: „El vibra cu mass-media, era foarte dorit, dar în acelaşi timp era şi greu de suportat. Realmente greu de suportat. Observaţiile pe care le avea le şi spunea, iar atunci când lucra într-un radio sau într-un trust de presă, spunea ce nu merge bine, fără a avea niciun fel de reţinere, ceea ce adulţii erau prea puţin dispuşi să accepte. Francheţea lui ne-a afectat pe toţi, dar ne-a şi plăcut, ne-a fascinat, ne-a şi învăţat, dar era un preţ pentru tot. El a avut o imagine de om rău şi doar eu îi spuneam că nu e aşa. Pentru că e foarte posibil ca oamenii să nu-l ştie pe adevăratul Andrei Gheorghe”.
3 iunie: Alexandru Jula (n. 24 iulie 1934)
Un mare romantic al muzicii ușoare românești, cariera sa pe scena estradei, la televizor și la radio a durat nu mai puțin de şase decenii, începând din anul 1954. S-a bucurat de un mare succes în „Epoca de Aur”, atât la masele largi, cât și la nomenclatură. Cea mai cunoscută piesă a sa este „Soţia prietenului meu”, mult iubită de Nicolae Ceauşescu, care i-a cerut în cadrul unor petreceri private să i-o cânte chiar și de mai multe ori în aceeași seară. Nimeni n-a aflat cine era prietenul, cu atât mai puțin soția...
15 mai: Cristian Ţopescu (n. 26 martie 1937)
De departe cea mai iubită „voce” a... televizorului, de o erudiție rară, mai ales într-un timp în care internetul era science fiction, „Țopică a tăcut definitiv exact în ziua în care fiul său cel mare (mai are o fată, Cristina, 57 de ani, și un băiat, Sebastian, 19 ani), tot Cristi, împlinea 42 de ani... Cotropit de diabet și pândit de Alzheihmer, la finalul anului trecut, Cristian Ţopescu a emoționat pe cei prezenți la lansarea volumului-interviu „La microfon, Cristian Țopescu”, semnat de Horia Alexandrescu, când a spus că este pentru ultima dată când va fi prezent la o lansare de carte: „Cu siguranță pentru mine aceasta va fi ultima. Ne vom reîntâlni poate într-o lume mai bună”. Nici nu știa câtă dreptate avea...
16 mai: Lucian Pintilie (n. 9 noiembrie 1933)
Geniul care a revoluţionat teatrul şi cinematografia românească şi s-a înscris în elita culturii mondiale va rămâne în istoria artei româneşti ca simbol al rezistenţei în fața regimului comunist, care l-a obligat să-și părăsească ţara. Filmul „Reconstituirea” (1968 - cu George Mihăiță, Vladimir Găitan, George Constantin, Ileana Popovici, Emil Botta, Ernest Maftei) și spectacolul de teatru „Revizorul” (1972 - cu Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Mircea Diaconu, Mariana Mihuț, Virgil Ogășanu, Victor Rebengiuc, Valy Voiculescu Pepino, Petre Gheorghiu) vor rămâne în istoria artei româneşti ca „probă”. „Revizorul” a avut premiera la 23 septembrie 1972, s-a mai jucat de două ori, în 26 și 28, iar pe 30 a fost interzisă „la protestul unui mare număr de spectatori (Scânteia din 30 septembrie 1972). În primăvara lui 1973, autorităţile i-au pus la dispoziție un pașaport (!), mesaj clar că nu mai era dorit în țară. A luat calea exilului și a plecat în Franța.