de Sorin Dumitrescu şi Alexandru Brădescu
Călătoria în timp este conceptul de mișcare între diferite momente în timp într-un mod analog cu mișcarea unui corp sau a unei persoane între diferite puncte în spațiu, de obicei prin utilizarea unui dispozitiv ipotetic cunoscut drept mașină a timpului. Călătoria în timp este un concept larg cunoscut în filozofie și în ficțiune. Ideea de mașină a timpului a fost popularizată prin romanul din 1865 al lui H.G. Wells, „Mașina timpului”.
Cea în trecut este incertă
Este incert dacă este posibilă călătoria în trecut. Cea în viitor, lăsând la o parte sensul comun de percepție a timpului, este un fenomen observat pe scară largă și destul de bine înțeles în cadrul relativității speciale și relativității generale. Cu toate acestea, nu este posibil, cu tehnologia curentă, să facem un corp să avanseze sau să dea înapoi față de un alt corp cu mai mult de câteva milisecunde. În ceea ce privește călătoria în trecut, este posibil să găsim soluții în relativitatea generală care o permit, dar soluțiile necesită condiții care ar putea să nu fie fizic posibile. Călătoria într-un punct arbitrar în spațiu-timp are un suport foarte limitat în fizica teoretică și de obicei legată numai de mecanica cuantică și găurile de vierme, de asemenea cunoscute și ca poduri Einstein-Rosen. Călătoria în timp nu este ceva ce ține numai de domeniul SF. Mulțumită teoriei relativității a lui Albert Einstein și dilatării temporale, știm că întregul concept de călătorie în timp este real. Cosmonautul rus Serghei Krikalev chiar a călătorit în timp. El este deținătorul recordului pentru că a călătorit 0.02 secunde în viitor. Teoria relativităţii generale a lui Einstein permite posibilitatea de a curba timpul într-un anume mod încât se poate „înfăşura” pentru a forma o buclă. Dacă călătoreşti de-a lungul acestei bucle, înseamnă că într-un anume punct, ai sfârşi în trecut, trecând prin aceleaşi momente - un fel de deja vu, cu excepţia că nu ai realiza acest lucru.
A fost plecat, cumulat, 803 zile, 9 ore și 39 de minute
Serghei Krikalev, inginer mecanic și cosmonaut, este unul dintre cei mai cunoscuţi savanți specializați în rachete din lume. A participat la șase zboruri în spațiu, unde a petrecut, cumulat, 803 zile, 9 ore și 39 de minute, potrivit Universe Today. Aventura sa a început în 1985, când a fost ales să devină cosmonaut. Până în 1988, s-a antrenat pentru prima sa misiune la bordul stației spațiale Mir. La 26 noiembrie 1988, expediția a început odată cu lansarea lui Soiuz TM-7. Krikalev și restul echipajului s-au întors pe Pământ cinci luni mai târziu, la 27 aprilie 1989. La 19 mai 1991, a doua misiune spre Mir a lui Krikalev a început odată cu lansarea lui Soyuz TM-12. Cum echipajul de înlocuire a întârziat, Krikalev a trebuit să-și prelungească șederea. S-a întors pe Pământ la 25 martie 1992. Ce-a de-a treia sa expediție, STS-60 Naveta Spațială Discovery, a demarat la 3 februarie 1994. După ce a stat în spațiu alte nouă zile, şapte ore și nouă minute, Krikalev s-a întors acasă, la 11 februarie 1994. STS-88 Naveta Spațială Endeavour a fost o misiune de 12 zile, care s-a petrecut între 4 și 15 decembrie 1998. Ultimele două misiuni ale lui Krikalev au avut loc la bordul Stației Spațiale Internaționale. SSI Expedition 1 a fost lansată la 31 octombrie 2000 și a părăsit SSI la 18 martie 2001. Ultima sa misiune, SSI Expedition 11, a început la 14 aprilie 2005 și a durat până la 10 octombrie 2005.
S-a creat o dilatare temporală
Șederea prelungită a lui Krikalev pe Stația Spațială Internațională a avut drept rezultat o altă realizare - călătoria în timp. Ca să înțelegem procesul, trebuie mai întâi să știm că, pentru a călători în timp, o persoană ar trebui să atingă viteza luminii în timp ce se deplasează prin spațiu. Așa că, dacă am putea construi o navetă care să se deplaseze cu viteza luminii, adică 299.792.458 metri pe secundă, am putea călători în timp. În timp ce orbitează în jurul Pământului, SSI călătorește cu viteza de aproximativ 7.6 kilometri pe secundă, viteză care, deși impresionantă, nu se apropie nici măcar pe departe de viteza luminii. Însă, dacă combini viteza Stației Spațiale Internaționale și perioada de timp mare petrecută de Krikalev în spațiu, vei vedea că acesta a călătorit în viitor cu 0.02 secunde, lucru posibil mulțumită procesului numit dilatare temporală. Dilatarea temporală poate fi calculată cu ajutorul teoriei relativității a lui Einstein, care spune că timpul trece în mod diferit pentru două obiecte care au niveluri de gravitație diferite sau care se mișcă la viteze diferite.
Viteza relativă este factorul principal
Diferențele de viteză relativă și de gravitație pot cauza dilatarea temporală, însă fiecare factor afectează timpul într-un mod diferit. De exemplu, în timp ce orbitează o planetă, sateliții și astronauți se află la o distanță mai mare de centrul Pământului decât oamenii aflați la sol. Prin urmare, cei aflați în spațiu vor experimenta dilatare temporală indusă de gravitația scăzută. Asta înseamnă că timpul ar trece puțin mai repede pentru astronauți, și, atunci când revin pe Pământ, se întorc în trecut. Însă viteza afectează în mod diferit dilatarea temporală. În acest caz, ceasurile ar înainta puțin mai încet pentru astronauți decât pentru oamenii aflați la sol. Asta înseamnă că, la întoarcere pe Pământ, astronauții vor fi nevoiți să-și ajusteze ceasurile, dându-le înainte. Cum gravitația Pământului este mai slabă decât a multor alte planete, dilatarea temporală gravitațională are un efect foarte redus. Viteza relativă este factorul principal care cauzează dilatare temporală. Însă tehnologia de azi poate ajunge la o viteză limitată. Asta înseamnă că efectele asupra călătoriei în timp sunt minuscule. De exemplu, dacă un astronaut petrece șase luni pe SSI, acesta va îmbătrâni mai puțin decât oamenii de pe Pământ, însă diferența este de numai 0.007 secunde. Diferența ar fi fost mult mai mare dacă SSI ar fi călătorit cu viteza luminii!
Opinia unor fizicieni din Marea Britanie
„Oamenii se gândesc la călătoriile în timp ca la ficțiune. Și avem tendința să credem că nu este posibil fiindcă nici măcar nu încercăm să reușim”, a declarat Ben Tippett, fizician și matematician teoretic de la Universitatea British Columbia, într-un comunicat de presă al UBC. „Dar, matematic, este posibil”. În esență, ceea ce au dezvoltat astrofizicienii Tippet și David Tsang este o formulă matematică care folosește teoria relativității generale a lui Einstein pentru a dovedi că această călătorie în timp este posibilă, teoretic. Călătoria în timp se potrivește înțelegerii obișnuite în care are loc mișcarea „înapoi și înainte în timp și spațiu, așa cum este interpretat de un observator extern”, potrivit rezumatului lucrării, care este publicat în jurnalul Clasic și Gravitatea cuantică. Din păcate, încă nu este posibilă construirea unei astfel de mașini a timpului. „În timp ce este matematic posibil, încă nu se poate construi o mașină a spațiu-timpului deoarece avem nevoie de materiale - pe care le numim materie exotică - care ar putea să îndoaie spațiu-timpul în moduri imposibile, dar ele nu sunt încă descoperite”, a explicat Tippet.