de Daniela Purgaru
şi Elena Şerban

- „Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire”

Unii spun că a fost farsa secolului al XX-lea. Alţii sunt de părere că este cea mai mare realizare a omului de până acum. Prinşi iremediabil în umbra incertitudinii, între mit şi adevăr, nu ne rămâne decât să aşteptăm misiuni asemănătoare. Acestea însă întârzie să apară.

Patru decenii de minciună?
La 20 iulie 1969, peste 500 de milioane de oameni urmăreau cu sufletele la gură un eveniment ce era greu de „cântărit”: aselenizarea primului echipaj uman. Atunci, Neil Armstrong rostea fraza ce avea să devină, în timp, un simbol: „Un pas mic pentru om, un pas uriaş pentru omenire”. După momentele de euforie de la acea vreme, au apărut însă şi suspiciunile - oare modulul Eagle, ce îi avea la bord pe Neil Armstrong şi pe Edwin „Buzz” Aldrin, a atins suprafaţa Lunii sau totul nu a fost decât o mare farsă a secolului trecut? Şi dacă s-a întâmplat cu adevărat, de ce ne-am dus de fapt acolo?

Teorii contradictorii
Una dintre teoriile conspirative apărute după presupusa aselenizare spune că NASA a trimis într-adevăr oameni pe satelitul natural al Pământului, dar că a păstrat tăcerea cu privire la inteligenţa extraterestră descoperită acolo. Potrivit unei alte concepţii îndrăzneţe, scopul „excursiei” spaţiale a fost de fapt identificarea ruinelor de origine artificială de pe suprafaţa Lunii. Această părere aparţine lui Ken Johnston, fost manager al departamentului „Data and Photo Control”, care a lucrat în laboratorul NASA în timpul programului Apollo 11. Alte teorii susţin însă că programul de explorare în cadrul căruia NASA ar fi trimis oameni pe Lună de şase ori (între 1969 şi 1972) ar fi fost o înscenare, iar celebra filmare a aselenizării echipajului Apollo 11 a fost de fapt regizată într-un studio de televiziune cât se poate de pământean. Dar care a fost  scopul? Şi aici, părerile sunt împărţite.

Înregistrările au fost şterse intenţionat!
În mod ciudat, NASA a recunoscut că înregistrările originale ale aselenizării au fost şterse. Richard Nafzger, un inginer care a lucrat la NASA, supraveghind realizarea filmărilor în timpul misiunii Apollo 11, a căutat să desluşească misterul. El a aflat că înregistrările au făcut parte dintr-un lot de 200.000 de benzi ce au fost supuse unui proces de înlăturare magnetică, urmând a fi refolosite ulterior. Acum nu mai există decât copii! De ce? Din nou nu se ştie.
Totuşi, cu ocazia acestei aniversări, NASA a dat publicităţii o parte dintre copiile peliculelor realizate atunci, restaurate cu ajutorul tehnologiei digitale.
Acestea pot fi urmărite la adresa: http://www.nasa.gov/multimedia/hd/apollo11.html.

În 2030 plecăm... spre Marte
Oamenii de ştiinţă continuă să încerce să ne convingă cum că aselenizarea s-a întâmplat şi că nu e doar o ficţiune. În plus, ne dau asigurări că „între 2015 şi 2020 vom pune din nou piciorul pe Lună, iar în 2030 vom pleca spre Marte”. În călătoria spre Planeta Roşie, Luna va juca rolul de avanpost. Se va crea astfel o bază, profitând de câmpul gravitaţional redus, fapt ce va asigura reducerea cantităţii de energie necesară pentru drumul spre Marte.

Astronauţii, înlocuiţi cu roboţi
În vederea acestei misiuni, NASA a semnat deja un contract de achiziţionare a noii generaţii de costume spaţiale precum şi a sondelor „Altair”, necesare aselenizării. Totuşi, treaba va fi lăsată pe umerii metalici a doi roboţi de 150 kg fiecare. De asemenea, americanii plănuiesc să facă pe Lună... agricultură. Gânduri mari, de apreciat, însă rezultatele concrete întârzie să apară. De ce? Se pare că nu mai avem tehnologia necesară, spun surse oficiale. Dar cum a fost posibil totuşi în 1969? De ce niciuna dintre puterile lumii nu a mai încercat să trimită echipaje pe Lună, cu tot avansul tehnologic uluitor din ultimii 40 de ani? Iată întrebări ce rămân în suspans...

Neil Armstrong din brânză

O statuie din brânză a lui Neil Armstrong a fost expusă în oraşul natal al astronautului Wakoponeta (Ohio). Realizată din 900 kg de brânză moale de Wisconsin, această statuie în mărime naturală, de 1,82 m, îl reprezintă pe Neil Armstrong în costumul său special, cu cizme şi cască de astronaut. Oraşul Wakoponeta, a cărui populaţie numără doar 10.000 de locuitori, a dorit să profite cât mai mult de pe urma faimei astronautului, deschizându-şi larg uşile în faţa entuziaştilor pasionaţi de cercetări spaţiale, veniţi în localitate pentru a celebra împlinirea a 40 de ani de la misiunea Apollo 11.

Puţină istorie

Pământul s-a ciocnit acum 4,5 miliarde de ani cu un corp ceresc de dimensiunile Planetei Marte. Impactul a fost suficient de puternic, încât resturi de material rezultate din ciocnire au fost proiectate în spaţiul cosmic, pe orbita Planetei Albastre, formându-se satelitul său natural, Luna. Energia impactului a fost atât de mare, încât straturile superioare ale Terrei s-au topit.
Dacă Luna nu ar exista, echilibrul sistemului solar s-ar deregla, nu ar mai fi ciclurile pe care le cunoaştem pe Pământ şi nici viaţa aşa cum o ştim noi.