de Călin Popa şi Adrian Barna
Psihologii atrag atenția că, în condiții de pandemie, cu un nivel crescut de stres, sunt restrânse tocmai unele dintre principalele arme împotriva acestui inamic al sănătății mintale: tradițiile.
„Mecanisme de rezistență”
De la nunți la ceremonii de absolvire sau întâlniri la un grătar cu familia extinsă, toate acestea sunt factori destresanți, dar care în condiții de restricții generate de extinderea noului coronavirus lipsesc aproape cu desăvârșire. Potrivit specialiștilor, nunțile, celebrările religioase sau naționale sunt prin ele însele ocazii de săr- bătoare și aduc alinare și confort comunităților, stârnind energie pozitivă și optimism. Totodată, planurile pe care și le fac oamenii înaintea unui eveniment, indiferent că este vorba despre o paradă militară, un meci de fotbal sau vizita la un muzeu sunt elemente ajutătoare ale combaterii eficiente a stresului. „Așteptarea și toate ideile legate de astfel de evenimente care vor veni și la care ar urma să participe îi ajută pe oameni să facă față anxietății de fiecare zi, funcționând ca mecanisme de rezistență. Din păcate, condițiile restrictive ale pandemiei ne văduvesc pe toți de aceste elemente ajutătoare și, din acest motiv, stresul în societate crește încontinuu”, explică specialistul Dimitris Xygalatas.
Rugăciunea, prima reacție în fața anxietății
Experții de la Universitatea din Connecticut atrag atenția că o altă metodă eficientă de combatere a stresului este rutina menținută în interiorul fiecărui cămin, în fiecare zi, cu gesturi mici, cum sunt reunirea în jurul mesei, activități repetitive împreună etc. După ce a observat comportamentul instinctiv al unor subiecți foarte afectați de stres, echipa condusă de Xygalatas a pus în evidență faptul că aceste persoane se îndreaptă instinctiv spre structuri familiare, care se repetă. În cadrul testelor a fost experimentată prima reacție la stresul major provocat de un dezastru natural, pe două grupe de voluntari, unii lăsați să reacționeze din instinct în fața anxietății, ceilalți determinați să se oprească pe loc. Participanții care au pornit imediat spre biserici, unde s-au rugat, au manifestat un nivel sensibil mai mic de stres față de cei siliți să nu reacționeze.
Menținerea obiceiurilor, „colac de salvare a vieții”
În ultimele decenii, oamenii de știință au putut să evidențieze faptul că creierul uman nu se odihnește nicio clipă. În context, stresul poate acționa ca agent motivant, care ajută la concentrarea necesară unui examen sau a unei partide sportive, dar devine, atunci când se depășește limita, un factor destructiv de calibru, care declanșează boli cu potențial fatal. „Acest tip de stres poate fi devastator pentru funcționarea de ansamblu a unei persoane”, sintetizează Xygalatas. Din fericire, creierul uman are și capacitatea de a se apăra, prin încurajare interioară dacă este vorba despre un moment decisiv sau cu ajutorul menținerii obiceiurilor care fac bine individului, cum ar fi „ziua de clătite” în familie. „Ritualul este un tip de tehnologie mintală pe care o putem utiliza pentru a ne determina pe noi înșine să ne potolim bătăile intense ale inimii, de pildă, și astfel poate deveni un colac de salvare a vieții”, adaugă specialistul american.