de Georgiana Mihalcea

Mulți dintre părinți se văd neputincioși când copilul lor țipă, lovește, se aruncă pe jos, uneori chiar în mijlocul unui magazin. Experții spun că aceste manifestări nu apar din senin, ci au în spate o cauză bine definită. Este extrem de importantă reacția adulților în astfel de momente, spune Paula Lucaci (foto), psiholog, Centrul Psiho-Logo-Med, Oradea (www.psihologi-oradea.ro). Ce declanșează aceste stări de furie și cum ne putem ajuta copilul să-și înțeleagă și să depășească afectele am aflat de la specialistul nostru.

„Țipătul, plânsul, lovirea sunt cele mai comune manifestări”

- Ce este tantrumul?

- Tantrumul se referă la aspectele comportamentale ale celui mic, acele crize de afect, manifestate în jurul vârstei de 2-3 ani, atunci când copiilor li se dezvoltă conștiința de sine. Cei mici descoperă independența și faptul că pot să refuze anumite lucruri și să își exprime părerea. Un părinte trebuie să privească tantrumul copilului ca pe o reacție firească la o situație pe care micuţul nu o poate gestiona corect. La această vârstă, este normal ca un copil să nu aibă abilități foarte bune de control al emoțiilor și reacțiilor și de aceea în această perioadă apar crizele de afect. Totuși, unii copii își vor menține comportamente de acest tip și mai târziu, către vârsta școlară.

- Care sunt manifestările?

- Sentimentele puternice sunt trăite și procesate diferit de fiecare copil în parte. Țipătul, plânsul, lovirea cu piciorul în podea, încordarea pumnilor sau trântitul jucăriilor - sunt cele mai comune manifestări cu care copilul încearcă să atragă atenția și să obțină ceea ce își dorește. Unii copii se tăvălesc pe jos, își arcuiesc spatele, întăresc picioarele, lovesc, fug de lângă părinți, alții își țin respirația, vomită, sparg lucruri sau devin agresivi cu cei din jur.

„Conflictele între părinți scad șansele juniorilor de a-și controla trăirile”

- Din ce cauze apar aceste crize?

- În special în jurul vârstei de 2 ani, orice poate declanșa aceste stări de furie. Este suficient ca micuțul să fie obosit, flămând, constipat, să aibă erupții dentare sau o infecție minoră. Starea de disconfort fizic scade pragul de toleranță și cele mai banale lucruri pot declanșa o reacție aparent inexplicabilă pentru adult.

- Dați-ne câteva exemple aici!

- Pe măsură ce copilul repetă crizele de afect în situații de frustrare, modul cum reacționează anturajul va modela comportamentul ulterior al copilului. De exemplu, un copil de 4 ani solicită să mai stea la televizor peste timpul stabilit. Părintele îi răspunde inițial cu nu, iar copilul are o criză de plâns, furie, țipete. Nesiguranța dată de conflictele între părinți, certuri, divorț, lipsa îngrijirilor adecvate și consecvente, lipsa unui atașament securizant vor scădea șansele ca acel copil să învețe să își gestioneze singur emoțiile.

„Emoțiile negative, frustrarea au și ele rolul lor”

- Ce pot face părinții în această situație?

- Pentru început este important să își păstreze calmul, deoarece cei mici simt frustrarea sau furia părinților. Rolul tău de părinte este să-ți ajuți copilul să învețe să se liniștească. De asemenea, trebuie să ținem cont de anumite aspecte: de situație, de moment, de factorul declanșator.

- Așadar avem mai mulți pași de urmat. Ce facem prima dată?

- Primul pas către reglarea emoțiilor este înțelegerea și acceptarea acestora. Acest lucru trebuie făcut în mod egal și de către părinți. Este necesar să înțelegem că viața copiilor nu înseamnă numai bucurie și veselie și că emoțiile negative, frustrarea au și ele rolul lor. Desigur, nu vorbim despre situații periculoase sau traumatizante, pe care părinții vor lupta întotdeauna să le evite, ci de frustrări zilnice minore. Este firesc ca un copil să se simtă furios, trist, speriat în anumite situații și îl ajutăm să înțeleagă acest lucru și că îi suntem alături. O modalitate utilă este verbalizarea și reflectarea sentimentelor atunci când ele apar - „Văd că te înțeapă puloverul și asta te face furios”. Tantrumurile sunt ca niște valuri care tot cresc, iar uneori copiii nu observă și nu au încă instrumentele pentru a gestiona ce se întamplă.

„Există reguli care trebuie urmate”

- Cum le creăm copiilor un climat în care să se simtă confortabil?

- Conflictele între părinți se discută în privat, nu de față cu cel mic, iar față de acesta este bine să fiți întotdeauna „un front unit”. În special la vârstele preșcolare, copiii sunt mai liniștiți când mediul și activitățile sunt previzibile. Stabiliți cât mai devreme rutine de masă, culcare, îmbăiere și joacă și explicați copilului din timp când acestea se vor schimba și în ce fel. Somnul și nutriția contribuie la dezvoltarea armonioasă a creierului, inclusiv a abilităților de reglare emoțională.

- Regulile sunt un aliat de nădejde?

- Pe lângă un climat familial cald și previzibil, este important pentru copil să se poată baza pe voi. Dacă ați spus „nu”, trebuie să rămână „nu” și același lucru este valabil pentru o promisiune. Cu timpul, va învăța că nimic nu vă face să vă răzgândiți, că există reguli care trebuie urmate. Explicați aceste reguli și limite din timp, în termeni cât mai clari. Este util să rezervați timp specific în fiecare zi pentru copil, în care să vă jucați nestructurat (activitățile să fie propuse de el). Acesta nu va fi condiționat de comportamentul său din ziua respectivă, deoarece mesajul transmis este că „te iubesc necondiționat”.

- Ce nu ar trebui să facă părinții?

- Atunci când au un comportament nepotrivit, abțineți-vă de la apelative și evaluări globale de tipul „copil rău”, „copil obraznic”. Puteți semnala și eticheta comportamentul ca nepotrivit și să vă exprimați nemulțumirea, dar nu extindeți asta la întreaga persoană a copilului. Altfel, va ajunge să creadă despre el că este într-adevăr rău, obraznic, nepriceput, cu efecte devastatoare asupra stimei de sine pe termen lung.

„Indiferent de locul în care se manifestă, cel mic nu trebuie lăsat singur“

- Stăm lângă cel mic atunci când are o criză sau îl lăsăm singur?

- Indiferent de locul în care se manifestă, cel mic nu trebuie lăsat singur, este necesar să stați lângă acesta până se calmează. Fiind într-un moment de criză, copilul poate să aibă reacții care să-i facă rău lui sau celor din jur. În multe cazuri, în acele momente, copilul are tendința de a arunca sau de a lovi cu diferite lucruri care îi sunt la îndemână.

- E loc de excepții?

- Chiar dacă simțiți că este dificil, nu renunțați! Părintele trebuie să aibă multă răbdare, să-i explice întotdeauna motivele pentru care nu i se permite un lucru. Tendința unor părinți este să cedeze, pentru a nu-și supăra copilul și să îi ofere ceea ce-și dorește. Lecția preluată de aici de către copil, inconștient, este că acest comportament îl va ajuta să primească mereu ce cere.

- Care ar fi cel mai mare secret în gestionarea crizelor de furie?

- Cheia constă în oferirea de atenție imediat cum micuțul are un comportament dezirabil. Observați și lăudați cu entuziasm toate eforturile de a se liniști. Fiți foarte specifici și încurajatori când oferiți laude. În final, oferiți un exemplu personal de reacții sau de manifestări pozitive în diferite situații tensionate pentru a-i oferi celui mic un model constructiv și eficace pe tot parcursul dezvoltării sale.