de Roxana Istudor şi Silviu Ghering

Sunt aproape 50 de ani de când cinematografia face reverență după reverență în fața lui Iisus Hristos - în 1965 era lansat filmul „Viața lui Iisus”. De atunci, producțiile cinematografice despre această „poveste a poveștilor” L-au omagiat pe Mântuitor, unul după altul. Iar două dintre acestea au devenit adevărate standarde de aur ale industriei și sunt înconjurate de povești uimitoare, care au adăugat o aură de emoție profundă neîntrecutelor performanțe artistice.

Iisus din Nazaret, considerat o capodoperă

Cu 46 de ani în urmă era lansată o miniserie de televiziune britanico-italiană, scrisă și regizată de Franco Zeffirelli: „Iisus din Nazaret”. Aproape instantaneu, producția a devenit un succes global, de care publicul pare să nu se poată sătura din 1977 încoace. De la accentele de operă pe care Zefirelli le-a pus în toate filmele pe care le-a regizat până la performanțele actoricești memorabile, „Iisus din Nazaret” pare să fie și azi unul dintre marile preferate ale cinefililor și este considerat o capodoperă. Faima acestui film se menține constantă, fiind difuzat an de an, de Paște, în nenumărate state ale lumii. Dintre „ingredientele” acestei propagări din generație în generație, criticii menționează în primul rând întruchiparea personajelor.

Galerie de staruri de top mondial

Pentru milioane de oameni, Robert Powell, actorul principal, a devenit chipul lui Iisus Hristos. Distribuția care l-a susținut a fost la înălțime: Rod Steiger, una dintre cele mai bune interpretări ale lui Pilat, Yorgo Voyagis,  care l-a jucat pe Sfântul Iosif într-o manieră de neuitat, Michael York, într-o performanță greu de egalat în rolul Sfântului Ioan Botezătorul… Laurence Olivier, Christopher Plummer, Anthony Quinn, Rod Steiger, James Earl Jones și Peter Ustinov completează o galerie de staruri de top mondial care au făcut din acest film o superproducție. Mai departe, puterea acestui film stă și în scenariu. Niciun alt proiect cinematografic despre trecerea pe Pământ a Fiului lui Dumnezeu, moartea și Învierea Sa nu a reușit într-o atât de mare măsură să surprindă starea de spirit de anticipare din jurul venirii lui Mesia, atmosfera religioasă din Iudeea secolului I sau furia autorităților templului față de predicile lui Iisus.

Interpretarea lui Robert Powell, imaginea standard a Mântuitorului

Felul în care Robert Powell a jucat rolul principal a devenit imaginea standard a lui Iisus - cu chipul actorului și-L imaginează sute de milioane de creștini pe Fiul lui Dumnezeu. Mai mult decât în orice altă peliculă despre Hristos, starul britanic a izbutit să redea dimensiunea de dincolo de lumea pământeană a Mântuitorului. Felul în care a jucat Powell amintește oamenilor, generație după generație, că, deși Iisus a trăit pe Pământ și a împărtășit condiția umană, Domnul nu este în mod fundamental din această lume - vine de la Dumnezeu. Această nuanță i-a dat filmului „Iisus din Nazaret” încă o coordonată de rezistență în timp.

Inițiat de Papa Paul al VI-lea

„Iisus din Nazaret” combină narațiunile tuturor celor patru relatări ale Noului Testament. Drama a fost concepută atunci când producătorul britanic Lew Grade a fost primit de Papa Paul al VI-lea, care i-a spus că speră că următorul său proiect să fie despre viața lui Iisus. Două săptămâni mai târziu, Grade i-a oferit rolul de regizor al unui astfel de film lui Franco Zeffirelli, credincios romano-catolic care îl cunoștea, la rândul său, pe suveranul pontif, cu care discutase adesea despre un astfel de film. Scenaristul Anthony Burgess a povestit mai târziu că „adaptarea cinematografică a poveștii lui Iisus s-a bazat pe principiul că va trebui să fie coerentă ecumenic, chiar și pentru necredincioși, și acceptabilă pentru toate confesiunile”. În ceea ce privește bugetul producției, raportările variază între 12 milioane de dolari și 45 milioane de dolari”.

Actorul principal s-a căsătorit, pentru a nu mai trăi „în păcat”

Producătorii s-au gândit la început să aleagă o vedetă cunoscută, care să atragă un public numeros, pentru rolul lui Hristos. Primii actori la care s-au gândit au fost Dustin Hoffman și Al Pacino. Dar Zeffirelli a decis să caute un actor pe care publicul să-l identifice imediat drept Iisus și a studiat intens imaginea Giulgiului din Torino. În final, ideea de a-l distribui pe Robert Powell a venit de la soția lui Grade, Kathie Moody. Din cauza opoziției din partea celor care nu acceptau stilul de viață al actorului britanic (care avea o parteneră cu care nu era căsătorit), Powell s-a cununat cu dansatoarea Barbara Lord, cu puțin timp înainte de începerea producției, pentru „a nu mai trăi în păcat”. Cei doi sunt în continuare soț și soție.

Dietă severă, pentru autenticitate

Powell a reușit să stabilească cu camera de filmare și implicit cu audiențele din toată lumea care îl privesc de aproape o jumătate de secol ceea ce a fost numit de critici „un contact vizual pătrunzător”. Interpretarea starului britanic „a definit imaginea vizuală a lui Hristos în mintea publicului poate mai mult decât orice alt film despre Iisus”, după cum punctează James Houlden, în cartea „Jesus in History, Thought and Culture” („Iisus în istorie. Gând și cultură”). De asemenea, actorul nu a lăsat niciun detaliu la voia întâmplării - pentru scena crucificării, Powell a ținut o dietă foarte severă, slăbind masiv în încercarea de a fi cât mai autentic și de a se apropia cât mai mult de binecunoscuta frugalitate a Mântuitorului.

Patimile lui Hristos, campion absolut la încasări obţinute de producţiile creştine

Atunci când a pornit la realizarea unui film care să descrie teribilele ultime 12 ore din viața lui Iisus Hristos, Mel Gibson nu și-a imaginat că producția pe care a scris-o, a regizat-o și a produs-o urma să devină campioană la încasări obținute de filmele creștine și independente din toate timpurile (peste 612 milioane de dolari în întreaga lume). Pelicula a primit trei nominalizări la cea de-a 77-a ediție a Premiilor Oscar, în 2005. Filmul înfățișează Patimile lui Iisus conform Evangheliilor lui Matei, Marcu, Luca și Ioan și se bazează pe relatări cum ar fi Vinerea durerilor sau viziunile religioase atribuite Annei Catherine Emmerich. Începând cu agonia din Grădina Măslinilor, continuând cu trădarea lui Iuda Iscarioteanul, biciuirea brutală la stâlp și suferința Fecioarei Maria, apoi cu răstignirea, moartea și o scurtă descriere a Învierii lui Iisus, filmul și-a cucerit un renume de „standard de aur” în categoria sa.

Unele guverne l-au interzis, publicul l-a aclamat

Producția a fost filmată în mare parte în Italia, iar dialogul este în întregime în ebraică, latină și aramaică reconstruită. Autentic, foarte greu de privit, filmul doare ca o rană și a primit recenzii polarizate - unii critici îl consideră o experiență religioasă și sfântă, lăudând performanțele distribuției (din care face parte și actrița româncă Maia Morgenstern, în rolul Fecioarei Maria), valorile producției și partitura muzicală, în timp ce alții l-au considerat foarte violent. Dar dincolo de opi- niile criticilor rămâne succesul său de public. În ciuda numeroaselor controverse și a refuzurilor unor guverne de a permite filmului să fie vizionat (în Malaezia, de exemplu), „Patimile lui Hristos” s-a dovedit foarte apreciat inclusiv în anumite țări cu populații musulmane mari.

Spovedanii și slujbe pentru actori și echipa de filmare

La rândul său, și Gibson a fost inspirat de reprezentarea lui Iisus pe Giulgiul din Torino. De asemenea, scenariul pe care l-a scris în engleză a fost tradus de William Fulco, profesor la Universitatea Loyola Marymount, în latină și aramaică reconstruită. Regizorul a consultat mai mulți consilieri teologici, care au vizitat zilnic platoul de filmare, pentru a oferi sfaturi, spovedanie și Sfânta Împărtășanie lui Jim Caviezel, actorul din rolul principal, slujbele fiind celebrate pentru distribuție și echipa de filmare în mai multe locații. Costul de producție, estimat la 30 de milioane de dolari, plus alte costuri de marketing, estimate la 15 milioane de dolari, au fost suportate integral de Gibson și de compania sa, Icon Productions.

Fulgerul a lovit de trei ori

Potrivit oamenilor de știință, fulgerul lovește aproximativ 240.000 de oameni pe an. Este destul de rar, cu alte cuvinte, dar în 2003, s-a întâmplat de trei ori pe platoul „Patimilor lui Hristos”. Ca și cum o energie specială ar fi însoțit filmările, interpretul rolului principal a fost profund marcat de experiența acestui film. Caviezel a susținut, citat de loomer.com, că a fost „luminat ca un pom de Crăciun” în timp ce filma secvența „Predica de pe Munte” a filmului: „Am știut că mă va lovi fulgerul cu aproximativ patru secunde înainte să se întâmple. Ieșea fum din capul meu. La cinci minute după ce am fost lovit, Jon Mikalini, un asistent, s-a apropiat să mă întrebe dacă sunt bine, apoi a fost și el lovit.... Tot ce am simțit a fost ca o palmă uriașă”. Pentru Mikalini, era a doua oară - potrivit BBC News, umbrela asistentului fusese atinsă de fulger, suficient de puternic încât să-i provoace arsuri pe degete.

Jim Caviezel, atins de bici, de migrene severe și de pneumonie

În ciuda protecției, Caviezel a fost biciuit cu adevărat, din greșeală, de două ori. „Durerea este atât de îngrozitoare, încât nu mai poți respira”, și-a amintit actorul din rolul principal. Iar suferințele sale nu s-au oprit aici. Caviezel și-a dislocat umărul în timp ce purta crucea masivă. „Mai târziu am stat răstignit în vânt puternic și frig, aproape dezbrăcat”, își amintește starul care a fost afectat de hipotermie și a făcut pneumonie. De asemenea, Caviezel a suferit de migrene severe, fără explicație, iar o mare parte din timp a jucat folosindu-și doar un ochi, din cauza machiajului. „Nu este ușor niciodată pentru cineva să-L interpreteze pe Mântuitorul nostru”, a spus mai târziu actorul din rolul lui Iisus.

Două convertiri uimitoare

Producția „Patimile lui Hristos” a avut un efect profund asupra multor oameni implicați, iar platourile filmului au devenit locul unor convertiri religioase uimitoare, profund emoționante. Un actor care a trecut de la autoproclamat „ateu furios” la credincios fervent a fost Luca Lionello, interpretul lui Iuda. Aproape de sfârșitul producției, Lionello „a cerut mărturisire. A fost complet transformat de experiență. Și-a botezat copiii, și-a sfințit căsătoria și s-a întors la Biserică”, a explicat părintele John Bartunek. Și nu a fost singurul caz: „Unul dintre cei care lucrau la film era musulman, intepreta rolul unui gardian care L-a chinuit pe Iisus. S-a convertit în timpul filmărilor. A fost o experiență impresionantă. Acest film ne-a marcat pe toți cei care am lucrat la el, pentru totdeauna”, a detaliat Caviezel.

„Iisus din Nazaret“ a primit numeroase premii ale industriei, a devenit un succes global și este cotat ca una dintre cele mai comercializate, mai apreciate de critici și mai cunoscute producții despre viața lui Hristos Robert Powell s-a identificat cu personajul atât de intens încât a fost nevoie de consiliere psihologică după terminarea filmărilor

Audienţe uriaşe încă de la lansare

„Iisus din Nazaret” a avut premiera pe canalul italian Rai 1 pe 27 martie 1977. În Duminica Floriilor, data difuzării celui de-al doilea episod, Papa a aprobat filmul în discursul său public și le-a recomandat credincioșilor să-l vizioneze. Cu o astfel de popularizare, cu o distribuție impresionantă și cu performanțe actoricești strălucite, miniseria a înregistrat audiențe impresionante: călugărul dominican - critic de film - Ambros Eichenberger notează că, potrivit sondajelor, 84% dintre proprietarii de televizoare din orașele mari din Italia au urmărit filmul, iar numărul de telespectatori pentru cel de-al treilea episod a fost de aproape 30 de milioane de persoane. La lansarea în Marea Britanie, „Iisus din Nazaret” a avut o audiență estimată la 21 de milioane de telespectatori, iar în SUA, producția a avut un succes major încă de la primul episod - The New York Times a scris că difuzarea „a depășit toate programele concurente”.

„Acesta este un film despre dragoste, speranță, credință și iertare. Iisus a murit pentru toată omenirea, a suferit pentru noi toți. Este timpul să revenim la acest mesaj de bază“ (Mel Gibson)

Puternic promovat de grupuri bisericeşti

„Patimile lui Hristos” a fost lansat în Miercurea Cenușii, 25 februarie 2004. Filmul a fost puternic promovat de multe grupuri bisericești, atât în cadrul organizațiilor lor, cât și în rândul publicului. Produsele tipice acestor campanii, cum ar fi postere, tricouri, căni de cafea și bijuterii, au fost vândute prin intermediul comercianților cu amănuntul și pe site-uri web. Biserica Metodistă Unită a declarat că mulți dintre membrii săi au considerat că filmul este o modalitate de a-i evangheliza pe cei lipsiți de credință. Totodată, multe congregații au mers la proiecții, au așezat mese pentru a răspunde la întrebări și a împărtăși rugăciuni cu cei care vizionau filmul. Practic, „Patimile lui Hristos” a primit sprijin entuziast și masiv din partea comunității evanghelice americane. Înainte de lansare, Gibson a contactat în mod activ lideri evanghelici, apoi a organizat proiecții separate pentru sute de preoți și pastori, în biserici și la conferințe religioase, ceea ce a adus peliculei sprijin public de la lideri evanghelici de primă vizibilitate.