de Andrei Dicu

- Este cea de-a 32-a lucrare românească ce se va număra printre „Comorile lumii“

Începând cu anul 2014, creaţia de la Târgu-Jiu a lui Constantin Brâncuşi va fi parte integrantă a Listei Patrimoniului Mondial. Ansamblul monumental „Calea Eroilor” a fost propus pentru lista UNESCO în 1991, pe baza criteriilor referitoare la valoarea universală. Noi vă oferim imaginea tuturor celor 32 de obiective româneşti din patrimoniul mondial (inclusiv a creaţiei brâncuşiene), într-o perioadă în care mulţi neaveniţi vorbesc despre „«sărăcia» culturii naţionale” şi mai ales coboară în derizoriu această sintagmă.

Manifest pentru sănătatea culturii naţionale
Există, din păcate, o specie de personaje care se tăvălesc în ecranul televizorului şi în mâzga ziarelor, care se consideră „internaţionalişti” şi consideră că valoarea şi tradiţia operelor de artă autohtone reprezintă praf în vânt, impunându-ne însă cu aceeaşi ardoare de tip heirupist-stahanovist o serie de mituri internaţionale, în scopul de a ne „europeniza” cu forţa. Ignoranţa şi incultura fac parte din prostie, dar aceste personaje trebuie să afle că, deşi „Mona Lisa” e „cool”, „Coloana Infinitului” nu trebuie neapărat să fie „câh”. Ba din contră. În Panteonul spiritualităţii mondiale, România îşi are locul său legitim, iar (nu numai) cele 32 de obiective aflate în patrimoniul UNESCO stau mărturie. Important este însă mai ales cum vor fi acestea valorificate de statul român şi că, „în 2014, Ansamblul Monumental Calea Eroilor din Târgu-Jiu va deveni cel de-al 32-lea obiectiv românesc din patrimoniul UNESCO”, după cum a declarat Alexandru Murariu, directorul general al Institutului Naţional al Patrimoniului, principala instituţie care gestionează „dosarul Brâncuşi”.

Sculpturile, dedicate eroilor căzuţi în Primul Război Mondial
Ansamblul sculptural de la Târgu-Jiu este omagiul adus eroilor căzuţi în timpul Primului Război Mondial. Cele trei componente, „Coloana Infinitului”, „Poarta Sărutului” şi „Masa Tăcerii”, sunt dispuse pe aceeaşi axă, orientată de la apus la răsărit, cu o lungime de 1.275 de metri. Ansamblul a fost inaugurat la 27 octombrie 1938, dar, în epoca socialistă, Brâncuşi a fost considerat un corifeu al „formalismului burghez cosmopolit”. Abia în anul 1964 a fost reabilitat, însă până atunci Ansamblul de la Târgu-Jiu fusese lăsat în paragină.
„Coloana Infinitului”, considerată de mulţi experţi străini drept punctual de vârf al artei moderne, reprezintă adevăratul testament spiritual al artistului. Înaltă de 29,33 de metri, sculptura este construită din 17 module romboidale din fontă.
„Masa Tăcerii” este lucrată în calcar şi reprezintă spaţiul care îi reuneşte pe combatanţii care urmează să se înfrunte în luptă. Timpul este dispus în clepsidre-scaune, care îl măsoară, iar totul decurge în tăcere.
„Poarta Sărutului” este construită din travertine şi reprezintă spaţiul prin care se face trecerea spre o altă viaţă. Motivul sărutului, prezent pe stâlpii morţii, este interpretat de ezoterişti drept „ochii care privesc spre interior”.
Valoarea Ansamblului este estimată la 30 de milioane de euro, dar importantă este conotaţia sa spirituală, care nu încape în cifre.

Repatrierea osemintelor, promisă pentru 2013
UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură - United Nation Education, Science and Culture Organization) a fost fondată la 16 noiembrie 1945, iar România este membră a acestei organizaţii din 27 iulie 1956. Scopul organizaţiei este de a contribui la securitatea lumii prin colaborarea între naţiuni în domeniile educaţiei, culturii, ştiinţei, sportului şi comunicaţiilor, pentru a stabili în comun respectul universal pentru justiţie, pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, indiferent de sex, rasă, limbă, religie sau convingeri politice, după modelul Chartei Naţiunilor Unite. Una dintre misiunile fundamentale este menţinerea în stare de funcţionare a monumentelor din patrimoniul mondial. În prezent, unul dintre obiectivele UNESCO este repatrierea osemintelor sculptorului Constantin Brâncuşi, înmormântat la Paris. Iniţiativa i-a aparţinut scriitorului Laurian Stănchescu şi se bucură de sprijinul Guvernului României. „Cu siguranţă îl vom aduce pe Brâncuşi acasă chiar anul acesta. Avocaţii contactaţi la Paris de partea română îşi fac treaba şi nu vor costa prea mult statul. Avem foarte mulţi duşmani, dar lucrurile merg bine. Ambasadorul Franţei a declarat că nu se opune repatrierii şi am certitudinea că, mai devreme sau mai târziu, vom reuşi să-l readucem pe Brâncuşi la Hobiţa, pământul său natal, şi să-i îndeplinim ultima mare dorinţă pe care maestrul a avut-o înainte de a muri”, a declarat Laurian Stănchescu la începutul acestui an.

Chiar Avem cu ce ne mândri!

Dincolo de Ansamblul Brâncuşi, celelalte 31 de obiective incluse în patrimoniul internaţional sunt: bisericile din Moldova „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, „Sf. Gheorghe” din Suceava, „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii Voroneţ, Biserica Mănăstirii Bârsana, Biserica din Budeşti cu hramul „Sf. Nicolae”, Biserica „Sfânta Parascheva” din Deseşti, Biserica „Naşterea Maicii Domnului” din Ieud, Biserica „Sfinţii Arhangheli” din Plopiş, Biserica din Poienile Izei, Biserica „Sfinţii Arhangheli” din Rogoz, Biserica din Surdeşti cu hramul „Sfinţii Arhangheli”, Mănăstirea Humor, cu hramul „Sfântul Gheorghe”, Mănăstirea Moldoviţa cu hramul „Buna Vestire”, Biserica Mănăstirii Pătrăuţi cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci”, Mănăstirea „Sf. Nicolae” - Probota, cetăţile dacice Băniţa, Costeşti-Blidaru, Căpâlna, Costeşti-Cetăţuie, Luncani-Piatra Roşie, Sarmizegetusa Regia, Biserica-hală de la Biertan-Birthälm, Cetatea Câlnic, Biserica hală unitariană Dârjiu-Dersch, Cetatea Prejmer, Biserica evanghelică de la Tarlău şi cea de la Saschiz-Keisd, Biserica „Sf. Petru” din Valea Viilor-Wurmloch, Biserica evanghelică de la Viscri-Deutschweisskirch, Cetatea Sighişoarei şi Delta Dunării.

Mănăstirile din nordul Moldovei, lăudate pentru originalitate şi pentru vechime
Cele mai cunoscute biserici româneşti se află în nordul Moldovei şi au fost incluse pe lista UNESCO în 1993, remarcându-se prin originalitate şi vechime. Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din Reuseni, judeţul Suceava, a fost ridicată în anul 1503, pe vremea lui Ştefan cel Mare, iar pictura a fost realizată la 1541. Este ultima ctitorie a voievodului, iar Pisania bisericii are următorul cuprins: „În anul 7011 septembrie 8, Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Ţării Moldovei, a binevoit şi a zidit acest hram în numele Tăierii cinstitului cap al cinstitului şi slăvitului prooroc înainte mergător şi botezător Ioan, în acest loc unde a fost tăiat capul tatălui său Bogdan Voievod”. Mănăstirea Humor, cu hramul „Sfântul Gheorghe”, a fost ridicată în 1530, pe locul unei aşezări anterioare din secolul al XIV-lea. Prezintă o arhitectură armonioasă şi este prima biserică din arhitectura moldovenească ce are pridvor deschis. Mănăstirea Moldoviţa cu hramul „Buna Vestire” prezintă, atât la interior, cât şi la exterior, picturi murale din anul 1537, a căror temă principală este asediul Constantinopolului. Biserica Mănăstirii Pătrăuţi cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci” a fost construită în anul 1487, tot de Ştefan cel Mare. Are dimensiuni mici, dar este foarte frumos proporţionată. Remarcabil este tabloul scenei „Plângerii” şi „Cavalcada sfinţilor militari”. Mănăstirea „Sf. Nicolae” - Probota a fost ctitorită în anul 1530, arhitectura ei fiind reprezentativă pentru Moldova secolului al XVI-lea. Biserica „Sf. Gheorghe” din Suceava a fost ridicată între anii 1514 şi 1522, iar picturile murale sunt remarcabile. Ultimul obiectiv religios din nordul Moldovei de pe lista UNESCO este Biserica „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii Voroneţ, ridicată în anul 1488 de acelaşi Ştefan cel Mare. Remarcabilă este pictura exterioară, reprezentând „Judecata de Apoi”, în care predomină o culoare unică, devenită celebră sub numele de „albastru de Voroneţ”.

Lăcaşurile de cult din lemn din Maramureş au supravieţuit barbarilor
În anul 1999, în patrimoniul UNESCO se înscriau opt biserici din lemn din judeţul Maramureş. Biserica Mănăstirii Bârsana cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” a fost construită în anul 1720. Biserica din Budeşti cu hramul „Sf. Nicolae” (1643) păstrează şi astăzi picturi murale populare din anul 1762. Biserica „Sfânta Parascheva” din Deseşti (1770) a fost atestată documentar în anul 1360 şi deţine o colecţie de icoane pe lemn din secolul al XVII-lea şi pe sticlă din secolul al XIX-lea. Biserica „Naşterea Maicii Domnului” din Ieud datează din anul 1717, Biserica „Sfinţii Arhangheli” din Plopiş din anul 1796, iar cea din Poienile Izei cu hramul „Sf. Parascheva” a fost construită în anul 1604 şi păstrează pictura murală în stil popular de la 1794. Biserica „Sfinţii Arhangheli” din Rogoz (1633), incendiată de tătari şi refăcută în anul 1717, se remarcă prin frumuseţea siluetei şi a decoraţiunilor. Biserica din Surdeşti cu hramul „Sfinţii Arhangheli” datează de la 1767.

Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, simbolul continuităţii
Tot în anul 1999, intrau pe lista patrimoniului UNESCO şase cetăţi dacice din Munţii Orăştiei. Băniţa se află pe un colţ de stâncă izolat, numit Dealul Bolii sau Piatra Cetăţii (902 m), la câţiva kilometri vest de Petroşani. Cetatea Costeşti-Blidaru datează din secolul al II-lea î.Hr. şi a fost reşedinţa lui Burebista. Căpâlna este amplasată pe culmea „La Cetate”, la 610 m altitudine, iar Costeşti-Cetăţuie, o cetate cu turnuri de apărare, e amplasată pe Dealul Cetăţuia, la 561 m altitudine. Fortificaţia Luncani-Piatra Roşie, din satul Boşorod, are cinci turnuri şi datează din secolul I î.Hr. Sarmizegetusa Regia, fostul centru politic, administrativ şi militar al statului dac, era una dintre cele mai mari cetăţi de refugiu din Ardeal.

Goticul şi renascentismul se împletesc în Ardeal
Ardealul aduce patrimoniului UNESCO situri săseşti, cu biserici fortificate. Biertan - Birthälm este primul loc din Transilvania important pentru comunitatea internaţională. Biserica-hală de aici a fost construită între anii 1492 şi 1515 şi este un rezultat al goticului târziu, cu elemente renascentiste. Uşa sacristiei este considerată o capodoperă a genului. Acestor minuni arhitecturale se adaugă Cetatea Câlnic, judeţul Alba, atestată prima dată în secolul al XIII-lea. Satul Dârjiu-Dersch cu biserica-hală unitariană datează din secolele al XIV-XV-lea. Prejmerul este cea mai puternică cetate ţărănească din Transilvania. Monument de valoare incalificabilă, Biserica evanghelică Tarlău, operă a goticului timpuriu cu influenţe cisterciene, a fost ridicată la anul 1250. Biserica evanghelică de la Saschiz-Keisd a fost ridicată de meşterii saşi între anii 1493 şi 1496 şi se remarcă prin modul de fortificare. Biserica „Sf. Petru” din Valea Viilor-Wurmloch datează din secolul al XIII-lea şi are aspectul unui turn puternic, înconjurat de ziduri. Biserica evanghelică de la Viscri-Deutschweisskirch a fost ridicată spre sfârşitul secolului al XVI-lea, în stil gotic. Sighişoara, obiectiv UNESCO din anul 1999, este cel mai frumos şi mai complet ansamblu urban medieval din România. Cetatea datează din secolele al XIV-XVII-lea, în interiorul ei întretăindu-se străzi înguste şi pavate, pe marginea cărora sunt aşezate case din cărămidă.

Delta Dunării, a doua ca mărime din Europa
Să nu uităm că Dobrogea se înscrie pe lista patrimoniului mondial UNESCO cu Delta Dunării, cel mai nou şi mai jos teritoriu al României, cu un relief în continuă formare şi remodelare. Este a doua deltă ca mărime din Europa, după cea a Volgăi.

• Prin ctitoriile sale, voievodul Ştefan cel Mare e veşnic contemporanul nostru