de Elena Şerban

Copiii din aproape toată lumea au fost convinşi să mănânce spanac de un personaj care a făcut furori. Popeye, cel mai cunoscut marinar din lume, a fost şi va rămâne pentru mulţi unul dintre personajele de desen animat cel mai iubite. El a văzut lumina tiparului într-o revistă americană de benzi desenate la 17 ianuarie 1929. Desenatorul E.C. Segar şi l-a imaginat pe Popeye ca pe un marinar teribil de musculos, care fumează pipă, mănâncă spanac şi se luptă permanent cu Bluto pentru inima „ascuţitei” Olive.

Deşi era iniţial un personaj secundar, Popeye a cucerit rapid inimile copiilor, şi nu numai. Aşa că, în scurt timp, autorul său s-a văzut nevoit să îi facă propriul serial de benzi desenate. Succesul de care s-a bucurat i-a determinat pe fraţii Dave şi Max Fleischer să „împrumute” personajul de la Seger şi să îl „mute” şi pe marele ecran. Se întâmpla în 1933, iar seria de desene animate cu cele trei personaje aflate mereu în dispută a devenit din ce în ce mai cunoscută cu trecerea anilor.

Renumele lui Popeye a crescut şi mai mult după 1942, an în care pentru el a fost compus special cântecul „I’m Popeye, the Sailorman”. De altfel, ca semn că personajul era apreciat în toată America, în 1940, în plin război mondial, a fost îmbrăcat cu ţinuta marinei militare americane. Uniformă albă pe care nu a mai dezbrăcat-o niciodată. În acea perioadă, numeroase episoade avându-l ca personaj pe Popeye au fost folosite ca mijloace de propagandă. Unul dintre ele, „Spinach for Britain”, desenat şi difuzat în 1943, arată lupta lui Popeye cu Hitler şi cu japonezii. La un deceniu de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1956, aventurile lui Popeye, Olive şi Bluto au putut fi văzute şi pe micul ecran. Sute de milioane de copii din întreaga lume îl urmăresc şi acum pe marinar, chiar dacă între timp s-a dovedit că spanacul mâncat de el nu e nici pe departe atât de plin de puteri.