de Călin Popa şi Florica Pintea
O trecere în revistă a modelor alimentare și a trendurilor dietare considerate ideale în ultimul secol atestă complexitatea relației pe care oamenii au avut-o cu mâncarea în scurtul răstimp în care conceptul de alimentare sănătoasă a cucerit percepția asupra legăturii dintre hrană și prelungirea vieții.
Slăbitul cu paraziți intestinali
La începutul secolului al XX-lea, pentru menținerea greutății erau ingerate ouă de paraziți intestinali care se hrăneau cu alimentele ingerate, provocau greață și diaree, iar persoanele care recurgeau la această metodă slăbeau. Odată ce acest scop era atins, se lua o pastilă care elimina paraziții. De asemenea, la mare prețuire erau pilulele laxative, realizate din concentrate de plante și despre care se credea că atenuează migrenele puternice și gripa. Demnă de menționat este longevitatea acestor pilule, care au rămas la modă până în anii 1980, când obsesia pentru curățarea perfectă a intestinelor a mai scăzut în intensitate, dar unele dintre detoxificările contemporane urmăresc același scop, în general cu alte mijloace, deși încă există persoane care folosesc această metodă victoriană de a slăbi.
„Nutriția, o chestiune politică”
Descoperirea vitaminelor și evidențierea, în deceniile de până la Al Doilea Război Mondial, a legăturii acestora cu starea de sănătate au generat o adevărată revoluție a nutriției, care, firește, a avut excesele sale. Ulterior, alăturarea acestor substanțe raționalizărilor de hrană din timpul celor două conflagrații mondiale a dus la conceptul de nutriție ca „o chestiune politică” și ulterior la trendul numărării caloriilor, care are aderențe până în zilele noastre. Din momentul în care Lulu Hunt Peters publica „Diet and Health With Key to the Calories” („Dieta și sănătatea, în cheia caloriilor”, în 1918, începea un secol de numărat aportul caloric în toată lumea. Cartea afirma că o persoană „poate mânca tot ce vrea și totuși să slăbească, cu efort, determinare și mai ales după identificarea produselor care o fac să se îngrașe”. De asemenea, în jurul anului 1910 era în tendințe recomandarea unui „nutriționist” pe nume Horace Fletcher, care afirma că mestecarea fiecărui dumicat de 100 de ori transformă hrana într-un lichid care nu mai adaugă kilograme în plus la greutatea corporală. Ca întotdeauna în modele care vin și pleacă, variațiuni pe tema acestui tip de dietă există și astăzi.
Suprimarea apetitului prin tutun, popularizată de vedete
În anii 1930, marii producători de țigări făceau o reclamă masivă efectului de suprimare a apetitului pe care îl avea fumatul. Practic, în „epoca de aur” a Hollywood-ului, aproape toate vedetele fumau zdravăn. A fost și perioada în care conservele cu pește au devenit vedetele alimentației sănătoase, fiind astfel puse bazele strămoșului așa-numitei diete inuite, bazată pe foarte mult pește și cât mai puțini carbohidrați, un soi de dietă ketogenică, binecunoscută astăzi. De asemenea, o ascensiune fulminantă a cunoscut-o și un produs numit cremă de cereale, care era bun pentru (aproape) toate, de la mineralizarea organismului la „ameliorarea comportamentului copiilor”.