de Carmen Ciripoiu şi Florica Pintea

„Dacă va petrece cineva nemişcat în credinţa Domnului nostru Iisus Hristos, acela nu va muri, ci va fi viu în veci”. Așa a grăit întru eternitate Sfântul Apolinarie, primul episcop al Bisericii din Ravenna și, totodată, ucenicul Sfântului Apostol Petru, cinstit în fiecare an cu evlavie la 23 iulie.

A redat vederea unui orb

Orice iubitor de cultură europeană a auzit măcar minimal despre Ravenna, orașul vestic cu biserici bizantine împodobite cu cele mai incredibile mozaicuri. Dar foarte puțini știu despre Sfântul Apolinarie, patronul spiritual al locului. Acesta a văzut lumina zilei în Antiohia, iar mai târziu Sfântul Petru l-a luat la Roma, unde, după ce a fost învățat tainele creștinismului, a fost hirotonit episcop de Ravenna. Primul episcop al acestui minunat oraș. Se spune că șirul minunilor înfăptuite de Sfântul Apolinarie a început în momentul în care acesta a pășit pentru prima oară la Ravenna. Atunci acesta a intat în casa unui ostaș pe nume Irineu, care avea un fiu orb. După ce Sfântul i-a făcut copilului acestui om semnul sfintei cruci pe ochi, a rostit: „Dumnezeule, Care ești pretutindeni, fă cunoscut pe Fiul Tău în cetatea aceasta ca să se lumineze nu numai ochii cei trupești ai acestor oameni, dar și cei sufletești; și astfel să Te cunoască pe Tine, Unul, adevăratul Dumnezeu și pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis spre mântuirea lumii”, iar la scurt timp ochii orbului s-au deschis. În acel moment, toată familia ostașului a crezut în puterea nemărginită a Mântuitorului și s-a botezat în râul care se afla la mică distanță de Ravenna.

Biserică din casa tribunului

La scurt timp de la aflarea veștii despre copilul căruia Sfântul i-a redat vederea, Apolinarie a fost căutat chiar de tribunul localității, a cărei soție, Tecla, bolnavă fiind, nu a putut fi tămăduită de niciun medic iscusit. După ce a pus mâna sa pe mâna bolnavei și a rostit „În numele Domnului nostru Iisus Hristos, scoală-te şi crede într-Însul; dar să nu socoteşti că mai este cineva la fel ca Dânsul”, Sfântul Apolinarie a săvârșit o a doua minune. Femeia s-a ridicat ca și când nu ar fi avut nicio problemă de sănătate vreodată, apoi a strigat din toate puterile: „Nu este alt Dumnezeu afară de Iisus Hristos, pe Care tu Îl propovăduieşti”. De atunci, Sfântul a început să petreacă tot mai mult timp în casa tribunului, iar ulterior a făcut în acel loc o biserică unde a slujit și i-a învățat pe credincioși dumnezeieștile Taine ale Trupului și Sângelui lui Hristos. Așa au trecut 12 ani, timp în care l-a preamărit pe Domnul, i-a botezat pe credincioși și i-a învățat să creadă în Iisus.

Ascuns în locuinţa unei văduve

Această propovăduire i-a adus însă disprețul stăpânului cetății, Saturnin, la ordinele căruia păgânii l-au prins pe Sfântul Apolinarie, l-au bătut, apoi l-au legat cu o funie de picioare și l-au aruncat pe malul mării, crezând că este mort. Ucenicii l-au luat și l-au ascuns în casa unei văduve credincioase și l-au îngrijit. La șase luni de la acest incident, un credincios pe nume Bonifatie a amuțit deodată și niciun doctor nu l-a putut ajuta. Disperată, soția acestuia, știind că Sfântul Apolinarie este viu, l-a rugat să-i tămăduiască bărbatul. Deși știa ce-l va aștepta, Sfântul i-a dezlegat limba lui Bonifatie, spre binecuvântarea lui Dumnezeu, dar la doar câteva zile a fost prins din nou de păgâni și bătut cu toiegele, poruncindu-i-se să nu mai pomenească niciodată numele Domnului. Cum acesta a continuat să-L laude pe Hristos, a fost pus cu picioarele goale pe cărbuni aprinși și muncit cu arderea focului. Și multe alte minuni a săvârșit Sfântul Apolinarie de-a lungul vieții, fiind, într-un final, tăiat cu săbiile. Șapte zile a mai trăit omul lui Dumnezeu din acel moment și până a trecut la dreapta Domnului, dar nu s-a îngrețoșat niciodată de urâciunile idolești. În ziua de 23 iulie, după 28 de ani, o lună și patru zile, cât a împărțit dreapta credință, Sfântul Apolinarie a fost îngropat în mormânt de piatră cât mai adânc în pământ, ca nu cumva păgânii să-l scoată și să-l batjocorească.

Basilica Sfântului, important monument de artă bizantină

Acum, Sfântul Apolinarie își doarme somnul de veci în biserica ce-i poartă numele, din Classe, aproape de Ravenna, lăcaș sfânt înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Actualul loc, o impresionantă structură din cărămidă, a fost construit la începutul secolului al VI-lea, în timpul episcopului Ursicinus, cu ajutorul material al bancherului grec Iulian Argentarius, în apropierea unui cimitir creştin, lângă mormântul Sfântului Apolinarie, pe locul unui vechi templu păgân. În zidurile bisericii se spune că se găsesc și astăzi multe lespezi funerare antice, unele dintre ele fiind de origine păgână. Lăcașul închinat Sfântului Apolinarie a fost sfințit la 9 mai 549. Impresionantă în această biserică este pictura care-l înfățișează pe Sfântul Apolinarie rugându-se lui Dumnezeu cu mâinile ridicate pentru a avea milă de poporul dreptcredincios reprezentat sub forma a 12 miei albi. Preacinstitele sale moaște au fost aduse aici în anul 856.