de Simona Lazăr şi Sorin Dumitrescu

„Cultivarea este ceea ce rămâne când încheiem cititul. Din nefericire, mulți citesc ceva ușor, ca să le vină somnul, în timp ce lectura este ca să ne trezim”, spunea Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul. Pornind de la înțelegerea acestui tip de raportare față de carte, față de lectură, am inițiat un dialog despre ce citim pentru hrana sufletului sau de ce citim o carte cu un conținut religios, avându-l ca interlocutor pe preotul misionar Mihai Păcuraru (medalion).

„Să fim prudenți când ne alegem lecturile”

- Părinte Mihai Păcuraru, înainte de a vorbi despre cum și de ce citim o carte religioasă, ar fi necesar să spunem cum alegem o carte religioasă?

- Dacă dorim să citim o carte cu un conținut religios, trebuie să avem în vedere mai întâi cum alegem o astfel de carte, pe cea autentică. Mai întâi de toate, să fim prudenți! Să nu o confundăm cu acele cărți de consum ce se propun a fi religioase, dar în esență înclină spre promovarea superstiției ori a fricii apocaliptice paralizante. Găsim din belșug asemenea literatură strecurată voit sau nevoit pe piața de carte. O carte religioasă are la bază întâmplări, trăiri reale sau cuvinte pline de duh aparținând unor oameni cu viață sfântă, fie ei slujitori ai Bisericii sau simpli credincioși, mireni. Din ea se dobândește o putere care îndeamnă la acțiune, la schimbarea în bine a vieții și care ajută pe cei doritori la dobândirea evlaviei sănătoase și a recunoștinței perpetue față de Dumnezeu.

- Unii cred că lectura unei cărți religioase este mai potrivită celor vârstnici...

- O carte religioasă nu este ceva plictisitor, searbăd, un tratat rece și lipsit de viață, ci dimpotrivă, prin paginile ei ne ajută să călătorim prin diferite locuri, să fim martori la întâmplări mai mult sau mai puțin înțelese de noi, dar reale, și ne apropie prin tot ce reprezintă ea de realitatea cea mai profundă, descoperindu-ne o lume mai adâncă decât cea văzută, o lume a luminii interioare, spirituală, minunată și dispusă să creadă în minuni. Cartea „religioasă” nu este deloc habotnică sau înveșmântată fariseic în excese de sentimentalism și formalism. Dimpotrivă, ea este religia în faptă, prezintă legătura curată la care putem ajunge cu semenii și cu Dumnezeu și prin care se dobândește leacul sufletului.

„Este un ghid și o hartă care ne inițiază în taina Bisericii”

- Care sunt virtuțile acestui gen de lectură?

- Cartea religioasă este un ghid și o hartă care ne inițiază în taina Bisericii (comuniunii), poarta mântuirii prin care dobândim prietenia Binelui suprem și împăcarea cu noi înșine. Iată de ce cartea religioasă are dreptul la viață, la a fi citită și dăruită. Pentru că ea însăși este o călăuzitoare spre Viață, spre viața cu sens, veșnică. Și aș vrea să spun acum și că nu există o vârstă mai potrivită decât alta pentru a iniția lectura unei cărți religioase. Poate că vârstnicii - cum ați spus mai înainte - se apleacă mai lesne asupra acestor cărți. Dar există și cărți anume gândite, redactate pentru a facilita însămânțarea credinței în cei mai nevârstnici dintre copiii lui Dumnezeu.

- Uneori se pune semnul egal între „religios” și „bisericesc”. Alteori - nu. Cum e mai bine să facem?

- Vă propun un exercițiu imaginar: Să ne gândim. Orice casă, orice apartament frumos mobilat, dacă nu are și o icoană cât de mică pe un perete pare rece, fad. Așa și într-o bibliotecă sau librărie, raftul cu inscripția religios este acea icoană demnă de cinstire și de meditare. Desigur, o carte religioasă de multe ori, e drept, poate să nu fie o lectură ușoară, poate să ne aducă în conștiință necesitatea parcurgerii unui drum al Golgotei, dar la finele lui ne vom regăsi de fiecare dată, lectura făcându-ne să privim viața și tot ceea ce este în jurul nostru dintr-un alt unghi. Vom putea vedea Piatra din Capul unghiului, pe Hristos Fiul lui Dumnezeu făcut om, ucis și înviat pentru noi, oamenii, pe care „zidarii” acestei lumi secularizate refuză voit parcă... să-L recunoască ca Mântuitor.

Despre „pildele cuvântătoare”

- Care este relația intrinsecă între aceste cărți religioase și cărțile de rugăciune ori chiar Cartea Cărților, Biblia?

- O carte religioasă nu este o carte de cult, dar ne îndrumă pașii spre a cultiva iubirea noastră față de Dumnezeu. De ce să citim cărți religioase și nu doar cărțile Sfintei Scripturi, Vechiul Testament, Noul Testament, Psaltirea sau cărțile de rugăciune? Nu sunt acestea din urmă totul...?!! Răspunsul la această întrebare ar putea fi acesta: citind cărțile religioase (Viețile Sfinților, de exemplu, Patericul Athonit, Filocalia ș.a.), ne călim duhovnicește, învățăm să descifrăm rostul rugăciunilor, descoperim prin experiențele marilor duhovnici de ieri și de azi modele de viață, pilde cuvântătoare ce oferă răspuns pentru aproape tot ce ne frământă. Încet, încet, ne apropiem de simțirea propriului suflet, deprindem gustul și dragul de a-l hrăni și de a-l ține viu, până ajungem chiar să citim în sufletele celor de lângă noi esențialul, frumosul și ceea ce le umple de valoare.

- Există o ordonare, o „scară” a cărților pe care se cuvine sau este indicat să le citim?

- Ca la școală, lectura religioasă nu ne garantează o ascensiune bruscă, în scurt timp. Ci, la fel ca acolo, înaintăm treptat și pe măsura puterilor, voinței și râvnei noastre. Cartea, în general, ne transformă, înseamnă învățătură și uneori relaxare. Dar pentru a avea un echilibru în casa noastră, a sufletului, este bine să purtăm în inimă ca pe ceva sfânt acea icoană a lecturii religioase, mai cu seamă dacă nu dorim doar să ne numim creștini, ci chiar să învățăm să fim. Prin cartea religioasă găsim măsura a ceea ce facem, aflăm cum să discernem între bine și rău, pătrundem într-un univers al iubirii.

„Sunt vitamine duhovniceşti“

- Ştiu că Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul avea o viziune proprie asupra folosului pe care îl aduc cărțile religioase în existența omului credincios...

- Da, și chiar vorbele lui sunt mai aproape de înțelesul și de înțelegerea omului de azi, căci folosește cuvinte specifice traiului lumii contemporane. El spunea, de altfel, așa: „Ca să ne fie de folos, cărțile patristice (religioase) trebuie citite cu smerenie, atenție și rugăciune. Ele se aseamănă cu tomografele, căci așa cum acelea «fotografiază» starea trupească a omului, la fel și prin acestea «se fotografiază» starea lui duhovnicească. Însă duhul Părinților se face sensibil doar prin duh. Citiți-i pe Sfinții Părinți, chiar și o pagină, două pe zi. Sunt «vitamine» foarte energizante, duhovnicești!”. Iată, el spune că aceste cărți sunt „vitamine”... Așa și cărțile religioase, ele nu țin locul cărții de rugăciuni, al Sfintei Scripturi, nu țin locul unei relații nemijlocite cu Biserica, prin participarea la slujbă, ținerea posturilor, spovedania și împărtășania, dar ne ajută să primim mai ușor în inimile noastre credința cea adevărată.