de Carmen Ciripoiu şi Adrian Barna
Cel mai vechi sfânt lăcaș ctitorit de Ștefan cel Mare ce se păstrează azi în forma sa originară, Biserica „Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți, județul Suceava, monument UNESCO, ascunde secrete puțin cunoscute. După ce a studiat timp de 15 ani de unul singur modul în care razele soarelui se proiectează prin ferestrele sfântului lăcaș, parohul bisericii, preotul Gabriel Herea, a ajuns la concluzii care au uimit oamenii de știință. Și anume că planul bisericii și iconografia au fost generate în armonie cu mersul soarelui pe bolta cerească. Adică razele proiectate de soare în biserica de la Pătrăuți reconstituie drumul de la Nașterea la Învierea lui Iisus.
A urmat tipare complicate din geometrie și astronomie
Ca orice lăcaș de cult ortodox, biserica de la Pătrăuți deschide, prin Mântuitorul Hristos, porțile cerului în timpul Sfintei Liturghii. Prin traseul luminii arată însă oamenilor de știință că acum 500 de ani, în România, a existat un nivel al științei care onorează. Ce are în comun credința cu știința la Pătrăuți? O descoperire incredibilă făcută de cel care se confundă de ani buni cu sfântul lăcaș: preotul paroh Gabriel Herea, doctor în istoria artei. Ce enigmă a dezlegat părintele? Faptul că soarele ajunge să apună în ușa bisericii și să trimită lumina sa prin trei rânduri de uși, până pe Sfânta Masă, în Sfântul Altar. O proiecție care, a spus părintele paroh Gabriel Herea, mai există astăzi în templul de la Abu Simbel din sudul Egiptului, cel mai frumos templu ridicat de faraonul Ramses al II-lea. Mai mult, studiile parohului au arătat că razele soarelui care se proiectează pe pereți descriu mai multe povești în funcție de icoanele pe care le luminează. Este vorba despre o proiecție solară, la Solstițiul de iarnă, adică inclusiv în perioada Crăciunului. Concret, studiul preotului arată că atunci când a ridicat biserica, Ștefan cel Mare a urmat tipare complicate din geometrie și astronomie. La primele momente ale dimineții, imediat după ora 6:00, de la fereastra altarului, soarele luminează peretele pe care este pictat Tabloul Votiv. Proiecția coboară pe pardoseală, iar după două ore, ajunge pe Sfânta Masă, simbol al mormântului lui Hristos. La Solstițiul de iarnă, proiecția solară parcurge un traseu simbolic ce unește icoana „Coborârii la iad și a Învierii lui Hristos” cu Proscomidiarul, așa cum se întâmplă și la Echinocțiu.
Întemeiată după lupta de la Scheia, pe Siret
Potrivit tradiției locale, satul Pătrăuți, care apare în documente ca fiind din vremea lui Alexandru cel Bun, a fost întemeiat în anul 1330 de un anume Pătru. În acest loc plin de Duh Sfânt, la mică distanță de Mănăstirea Dragomirna, Ștefan cel Mare și Sfânt a zidit în anul 1487 prima sa biserică, piatra de temelie fiind așezată la 13 iunie. Lucru consemnat și de pisania bisericii, în limba slavonă, aflată deasupra portalului de intrare: „Io Ștefan Voievod, Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a început să zidească această Mănăstire în numele Sfintei Cruci în anul 6995 (1487) luna iunie ziua 13”. Sfântul lăcaș, rămas întru eternitate una dintre bijuteriile duhovnicești și artistice ale României. Istoria spune că mănăstirea a fost ridicată după lupta pe care domnitorul a purtat-o la Scheia, pe Siret, împotriva oștilor turcești conduse de Hroiot. La începuturile sale, mănăstirea a fost destinată în special îngrijirii răniților din luptele purtate în preajma Cetății de Scaun a Sucevei. De altfel, îngrijirea bolnavilor și a răniților s-a făcut în bolnița mănăstirii, un obicei intrat în tradiția tuturor mănăstirilor din acea perioadă.
Cea mai mică dintre ctitoriile domnitorului
Interesant este faptul că biserica de al Pătrăuți, cea mai mică ca dimensiune dintre toate ctitoriile lui Ștefan cel Mare, este singura a fi destinată mănăstire de maici, toate celelalte ctitorii ale domnitorului fiind obști de călugări. Biserica are o pictură extrem de valoroasă, la loc de cinste fiind tabloul votiv cu Ștefan cel mare și familia sa, una dintre cele trei imagini care se găsesc din perioada vieții sale. Domnitorul apare zugrăvit cu plete blonde, ținând în mâini macheta bisericii pe care o prezintă ca fiind un dar către Mântuitorul Hristos, prin intermediul Împăratului Constantin cel Mare, înaintașul său. Alături, se află soția sa, Maria Voichița, fiul Bogdan al III-lea și cele două fiice, Maria și Ana. Oamenii de știință susțin că pictura a fost făcută la scurt timp după ce a fost zidită biserica, iar cea exterioară, care se rezumă la fragmente din „Judecata de Apoi”, realizată în anul 1550, mare parte păstrându-se și în ziua de azi. Ținând cont de stilul artistului, dar și de inscripțiile în limba greacă de pe scenele din interior, cercetătorul francez Andre Grabar a avansat ipoteza că pictura ar fi fost realizată de renumitul Gheorghios din Tesalia.
În interiorul pronaosului se află o frescă rară, „Cavalcada Sfintei Cruci“
Una dintre cele mai frumoase și mai rare fresce din lume se află la Pătrăuți. Este vorba despre „Cavalcada Sfintei Cruci” sau „Cavalcada Sfinților Militari”, adică gruparea într-un singur loc a tuturor sfinților militari. De asemenea, în biserică, în naos, se găsește și scena Plângerii. Sfântul lăcaș face parte din categoria celor mai vechi construcții, care cuprind elemente vechi și originale ale arhitecturii moldovenești. Este vorba despre un altar cu o singură absidă, un naos cu două abside laterale și cu turlă și un pronaos pătrat. Conform informațiilor oferite de „Cronica Pătrăuțeană”, Ștefan cel Mare și Sfânt a dăruit mănăstirii moșiile Pătrăuți și Mihoveni, dar și cărți și vase bisericești. Acest lucru este întărit și printr-un uric, de principele Constantin Mihai Racoviță, în data de 7 septembrie 1756. Sfântul lăcaș a fost devastat de invaziile turcilor, tătarilor și cazacilor, fiind refăcut în anul 1711 la ordinul episcopului de Rădăuți. În anul 1775 Bucovina a devenit parte a Imperiului Habsburgic și, la scurt timp, biserica mănăstirii a fost aleasă biserica enoriașilor. Cele trei clopote au fost turnate în secolul al XIX-lea, tot în Pătrăuți, de familia renumiților meșteri clopotari Fogos. Ultima maică de la Pătrăuți, Safta Bodnariu, a trecut la cele veșnice în data de 9 iulie 1814.