de Cătălina Tăgârţă

- Oamenii de ştiinţă susţin că importanţa relaţiei cu Dumnezeu se vede în creier

Efectele religiei asupra creierului sunt mult prea puţin mediatizate şi cercetate. După ce, în urmă cu ceva vreme, reprezentanţii Universităţii Yale declarau că toate credinţele religioase se află adânc întipărite în creierul uman, totul fiind programat genetic încă de la apariţia noastră ca specie, mai nou, cercetătorii au descoperit că persoanele religioase au creierul diferit de cele care nu au preocupări spirituale şi sunt mai protejate împotriva depresiei. Acest lucru se datorează faptului că religia sau spiritualitatea se află în strânsă legătură cu cortexul cerebral.

Credincioşii au cortexul mai gros decât restul oamenilor
Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Columbia au constatat că practicarea unei religii sau spiritualitatea unei persoane este asociată cu un cortex mai gros, ceea ce oferă mai multă rezistenţă creierului împotriva depresiei. Cu ajutorul tehnologiei moderne s-a putut observa că tot ceea ce gândim sau credem se reflectă şi din punct de vedere fizic la nivelul creierului, notează wwrn.org (Worldwide Religious News).
Pentru a ajunge la această concluzie, specialiştii au realizat un studiu pe un eşantion de 103 persoane, cu vârste cuprinse între 18 şi 54 de ani. Subiecţii au fost intervievaţi în legătură cu importanţa pe care o aveau pentru ei religia şi spiritualitatea şi cât de des merseseră la biserică în ultimii cinci ani. În acelaşi timp, creierul lor a fost monitorizat şi scanat, pentru a vedea cât de gros sau de subţire era cortexul. În acest fel, savanţii au observat că persoanele religioase sau spirituale aveau cortexul mai gros decât celelalte. Mai mult, s-a constatat că în zonele în care persoanele cu un risc crescut de depresie aveau cortexul mai subţire, cele religioase îl aveau mai gros. Cortexul cerebral e compus în întregime din materie cenuşie şi se distinge prin cutele sale caracteristice. Este stratul extern al creierului, care acoperă cele două emisfere.

Spiritualitatea protejează împotriva depresiei
Prin urmare, oamenii de ştiinţă au concluzionat că religia şi spiritualitatea protejează împotriva depresiei, mai ales în cazul persoanelor care, din cauza antecedentelor familiale, sunt mai predispuse la această afecţiune. Aceasta este concluzia studiului, publicat în „JAMA Psychiatry” şi citat de reuters.com.
Totuşi, cercetarea nu a indicat o legătură între mersul la biserică şi grosimea cortexului. În ciuda descoperirii acestor legături (între religie, grosimea cortexului şi riscul de depresie), oamenii de ştiinţă susţin că pentru moment poate fi vorba doar despre simple asocieri şi nu despre relaţii cauză-efect.
Alte studii anterioare au arătat, de asemenea, impactul pozitiv al religiei sau spiritualităţii asupra persoanelor care suferă de depresie. Spre exemplu, lucrări mai vechi au demonstrat că adulţii din familiile care exprimau un interes puternic faţă de religie aveau un risc mai scăzut de depresie chiar şi cu 90% comparativ cu cei care nu considerau religia o parte foarte importantă a vieţii.

Blochează anxietatea
Din dorinţa de a descoperi diferenţa dintre creierul unui credincios şi al unui ateu, cercetătorii din cadrul Universităţii Toronto au ajuns mai demult la concluzia că religia ajută totuşi la blocarea anxietăţii şi la minimizarea stresului.
În acest caz, participanţii la studiu au fost supuşi unui test care presupune ataşarea de cap a unor electrozi în vederea măsurării activităţii creierului. În comparaţie cu necredincioşii, cei care aveau credinţă au arătat o activitate mai mică în zona cortexului anterior (ACC), o porţiune a creierului care induce modificarea comportamentului, prin semnalizarea momentelor în care atenţia şi controlul sunt necesare. Acest fenomen are loc de obicei ca urmare a unor evenimente care produc anxietate, cum ar fi, de exemplu, atunci când greşim. În concluzie, cu cât este mai mare fervoarea religioasă, cu atât ACC-ul este mai mic, iar erorile mai puţine, se arată pe „Science Daily”.
Aşadar, în acest caz se pare că religia are un efect de calmare asupra credincioşilor, îi face să fie mai puţin stresaţi în ceea ce priveşte înfruntarea necunoscutului sau a greşelilor.

• Dincolo de studiile ştiinţifice dictează însă conştiinţa fiecărui om. Aşadar, oricine a citit măcar o dată în viaţă o rugăciune şi un Acatist a observat puterea liniştitoare şi uneori chiar vindecătoare a acestora

Ortodocşi versus atei

Şi oamenii de ştiinţă de la Auburn University (SUA), şi cei de la Institutul naţional american pentru sănătate au cercetat dacă se pot cunoaşte convingerile religioase ale unei persoane doar privindu-i creierul. În studiul lor, apărut în publicaţia „Brain Connectivity”, specialiştii arată că au vrut să afle dacă anumite conexiuni dintre diferitele zone ale creierului sunt diferite la credincioşi şi la atei. Rezultatul?! „Credinţa religioasă este un atribut uman unic, existent în diferitele culturi din lume, chiar şi la cele care au evoluat independent, cum ar fi mayaşii din America Centrală şi băştinaşii din Australia”, a afirmat Gopikrishna Deshpande, autorul principal al studiului, într-un comunicat citat de agenţiile de ştiri străine.
Altfel spus, cercetătorii au vrut să vadă dacă reţelele cerebrale pot contribui la credinţa unei persoane. Experimentul a arătat că activitatea cerebrală propriu-zisă nu diferă cu adevărat între credincioşi şi atei, ci există o diferenţă semnificativă în felul în care comunică anumite regiuni ale creierului. Aşadar, credinţa în Dumnezeu nu este doar o chestiune neurologică, ci o combinaţie de factori biologici şi sociali.