de Irina Țolea şi Adrian Barna
În România funcționează peste 14.000 de cabinete stomatologice private și de stat. Cu toate acestea, statisticile arată că aproximativ 60% dintre români nu apelează la serviciile stomatologului. Dintre aceștia, majoritatea sunt persoane de vârsta a treia care fie nu au în apropiere un cabinet, fie nu mai acordă importanță acestui aspect sau, cel mai frecvent, nu își permit un tratament stomatologic. Despre importanța sănătății orale la pacienții vârstnici, despre problemele, riscurile, dar și soluțiile existente pentru această categorie de pacienți ne-a vorbit, în exclusivitate, doctor stomatolog Sandra Oltean (medalion).
„Păstrarea unor resturi de dinți în gură poate fi o «bombă cu ceas»”
- De ce trebuie să țină cont medicul stomatolog atunci când evaluează și tratează un vârstnic?
- Stomatologul trebuie să cunoască de ce afecțiuni suferă pacientul, ce terapii face, pentru că sunt boli care au o incidență asupra tratamentelor stomatologice. Vorbim despre bolile cronice, afecțiunile cardiace, hipertensiunea arterială, afecțiunile tiroidiene, diabetul. De asemenea, stomatologul trebuie să știe dacă pacientul face o terapie cu anticoagulante. Toate astea sunt informații importante atunci când alcătuiești un plan de tratament.
- După o anumită vârstă, problemele stomatologice constituie un risc?
- Vârstnicii trebuie să țină cont de dezavantajul trecerii timpului. De exemplu, lipsa dinților afectează aparatul digestiv, poate determina apariția de afecțiuni cardiace sau hepatice. Existența unor resturi radiculare în gură, atunci când organismul nu mai are imunitatea din trecut, îl expune la infecții. Neglijarea lor poate duce la endocardită, la un risc de septicemie. Păstrarea unor resturi de dinți în gură poate fi o „bombă cu ceas”, un focar de infecție încurajat. Peste o astfel de stare, dacă se suprapune o afecțiune cronică, riscurile cresc.
„Odată cu înaintarea în vârstă, în lipsa danturii, gingia se retrage”
- O mare problemă la această vârstă este retracția gingivală. Cum se explică aceasta?
- Este acel proces în care gingia se retrage de pe dinți și expune rădăcinile dentare, care devin vizibile. În multe cazuri, ea poate avea ca efect direct mobilitatea dintelui. Este un proces favorizat de mai mulți factori: terapiile prost făcute, lucrările din acrilat, din plastic, plombele puse incorect, prezența tartrului, lucrările înghesuite. Apoi, odată cu înaintarea în vârstă, în lipsa dinților, osul se retrage. Este un proces normal. Osul alveolar reprezintă o prelungire a oaselor maxilare care este justificată de prezența dinților. Nu mai există dinți - el se retrage!
- O altă problemă des întâlnită la pacienții în vârstă este inflamația gingivală. Cum se produce aceasta?
- Inflamația gingivală apare la toate vârstele. Cel mai des este cauzată de depunerile de tartru. Noi facem frecvent detartraje și le recomandăm periodic. Dar sunt pacienți, mai ales cei în vârstă, care nu vin. Mulți nu sunt la curent cu această procedură nouă, nu au aflat de importanța ei, în trecut nu exista. Detartrajul este o igienizare necesară. Tartrul respectiv este prezent și deasupra gingiei, și subgingival și determină inflamația gingivală. Inflamarea gingiei poate fi cauzată de plombele puse în exces, carii, resturile radiculare sau lucrările depășite, mai ales cele din acrilat, care este un material iritant gingival.
„Sunt medicamente care influențează apariția sindromului de «gură uscată»”
- Mulți pacienți în vârstă se plâng de așa-numita „gură uscată”. Cum apare aceasta?
- Este foarte important să nu confundăm sindromul de „gură uscată” cu senzația de uscăciune, care poate fi cauzată și de deshidratare. Dar de obicei acest sindrom apare din cauza unor terapii făcute pe termen îndelungat. Sunt medicamente care influențează apariția sa: sedativele, terapia pentru Parkinson, pentru Alzheimer, uneori medicația pentru răceală, antihistaminicele, antiastmaticele pot avea acest efect. Când acest sindrom apare, pacientul trebuie să informeze medicul curant, și acesta vede dacă medicația poate fi ajustată ori înlocuită. Dacă nu se poate renunța la acel tratament, există un medicament care stimulează fluxul salivar. În cazul sindromului de „gură uscată”, o igienă bună ajută, la fel, bomboanele de supt, care stimulează salivația, guma de mestecat este eficientă, există și niște geluri pe care le aplicăm, care stimulează secreția salivară.
- Este vârsta un impediment când vine vorba despre tratamentul stomatologic?
- Practicile stomatologice s-au modernizat și, cu atenția cuvenită, se pot trata stomatologic diabeticii, cardiacii, cei cu boli de coagulare. Pacienții trebuie să știe că soluții sunt. Unele mai costisitoare, altele mai accesibile, dar nu trebuie să se neglijeze. Acum se pot pune implanturi la vârstnici, chiar și la cei care suferă de afecțiuni complexe. Noi am avut și pacienți de 80 de ani care au beneficiat de implanturi. În colaborare cu medicul cardiolog sau neurolog, cu medicul de familie, se elaborează un plan de tratament și se pot face intervenții. Să nu uităm că și o proteză modestă, făcută corect, este o soluție mult mai bună decât mâncatul pe gingii.
„Există o periuță care curăță porțiunile de sub lucrări”
- Cât de importantă este igiena orală la o anumită vârstă?
- Mulți pacienți în vârstă nu mai dau importanță acestui aspect sau nu mai sunt fizic în stare să se ocupe corect de dinții lor. Dar igiena orală la vârstnici, mai ales în cazul celor cu lucrări protetice, este foarte importantă. Lucrurile au evoluat foarte mult, au apărut o serie de instrumente care ușurează îngrijirea orală. Acum, pe lângă periuța clasică, există periuța electrică, instrument care în mâna unui bătrân, care poate are o dexteritate mai scăzută, poate face minuni. Există o periuță care curăță porțiunile de sub lucrări, în cazul celor care sunt afectați de acea retracție gingivală, zona poate fi curățată cu minimum de efort. A apărut dușul bucal, un aparat care spală cu un jet reglabil zonele intradentare, inclusiv de sub lucrări. Sunt o serie de metode eficiente, ușor de folosit, mai ales la o vârstă la care mobilitatea este scăzută. Vârstnicii ar trebui, măcar o dată la șase luni, să-și facă un control stomatologic. Dar majoritatea nu vin. Frecvent, aspectul financiar îi ține departe de cabinetul stomatologului. Însă o consultație nu este foarte scumpă, există cabinete care practică reduceri și unele manopere sunt decontate.
„Nu se pot face implanturi dacă se urmează o terapie pentru osteoporoză“
- Există totuși situații în care nu se pot face intervenții stomatologice?
- Sunt, dar ele nu țin de vârstă. Sunt cazuri, rare, în care chiar asupra pacienților mai tineri medicul nu poate interveni! Spre exemplu, sunt interzise intervențiile stomatologice după un infarct și după chimioterapie ori radioterapie. După astfel de evenimente trebuie așteptat să treacă șase luni pentru a putea demara un tratament stomatologic. De asemenea, dacă pacientul urmează o terapie cu bifosfonați, pentru osteoporoză, nu se pot face implanturi ori adiții de os.