de Călin Popa şi Florica Pintea
Rezistența la antibiotice este un semnal de alarmă la nivel global. Despre felul în care această realitate are impact asupra lumii medicale și a capacității specialiștilor de a-i vindeca pe suferinzi detaliază, în cadrul unui interviu, doctor Amesh Adalja (foto), specialist în boli infecțioase la Centrul Medical al Universității din Pittsburgh, SUA.
„Există posibilitatea să ne vedem întorși în era când oamenii mureau de boli dintre cele mai comune”
- Din 1987 nu s-a mai descoperit nicio clasă nouă de antibiotice, iar eficacitatea medicamentelor continuă să înregistreze un declin. Care este dimensiunea reală a fenomenului?
- Foarte amplă. Peste cinci ani, rezistența la antibiotice va fi cel mai mare pericol la adresa sănătății publice. Nu este ceva ce se va petrece cândva, ci este un proces care are loc chiar acum. Această rezistență a început să devină alarmantă încă de acum un deceniu, iar eu și colegii mei trebuie să ne confruntăm cu acest aspect în fiecare zi.
- Ce impact concret are această situație?
- Bacteriile au suferit numeroase mutații, până acolo încât au ajuns rezistente la numeroase antibiotice. A creiona un program de tratament care să funcționeze a devenit, în aceste condiții, o misiune tot mai dificilă. Există realmente posibilitatea să ne vedem întorși în era primitivă, când oamenii mureau de boli și de infecții dintre cele mai comune.
„Protocoalele de tratament devin ineficiente”
- Există încă voci care afirmă că aceasta nu este o problemă stringentă. Care este adevărul?
- Adevărul este că tot mai des, orice combinație de antibiotice ar folosi medicii împotriva unei infecții, nu o mai pot opri cu metodele cunoscute. Protocoalele de tratament pur și simplu devin ineficiente. Există situații în care și eu am fost nevoit să le spun pacienților mei cu părere de rău că medicina modernă nu are ce să le ofere pentru a le trata suferința.
- Care sunt factorii care contribuie la rezistența la antibiotice?
- Pacienții au ajuns, în timp, să creadă că antibioticul este un fel de panaceu, potrivit pentru toate afecțiunile, iar foarte mulți medici le-au „cântat în strună”, prescriindu-le antibiotice și pentru răceală. În realitate însă, antibioticul este destinat doar infecțiilor bacteriene, nu și celor virale, și de fiecare dată când este administrat pentru altceva, eficacitatea sa scade. Inventatorul penicilinei, Alexander Fleming, a atras atenția că așa ceva s-ar putea întâmpla încă din anii 1940, dar a fost ignorat.
„Operațiile şi transplanturile expun oamenii la infecții”
- Este fenomenul rezistenței la antibiotice un hotar pentru medicina modernă?
- Fără îndoială. Vorbim deja despre nici mai mult, nici mai puțin decât o întreagă paletă de proceduri medicale care prezintă risc. Cum să faci o operație la genunchi în condiții de siguranță dacă anti- bioticul pe care îl administrezi pentru a preveni infecțiile prechirurgicale s-ar putea să nu aibă efect? Mai precis, toate operațiile, toate transplanturile și toate sesiunile de chimioterapie expun oamenii la risc de infecții în lipsa unor antibiotice potrivite.
- Există posibilitatea să nu mai poată fi efectuate intervenții chirurgicale dintre cele mai obișnuite?
- Da. Există această posibilitate. Dacă creșterea rezistenței la antibiotice nu va putea fi controlată, în viitor există posibilitatea clară ca riscul unei proceduri care astăzi este des întâlnită să depășească beneficiile. Rezistența la antibiotice are potențialul de a ne limita major nu doar pe direcția tratării infecțiilor, ci și în operațiile spitalicești de fiecare zi.
„Trebuie să dezvoltăm metode diferite de a trata bolile infecțioase”
- Cât de aproape este știința medicală de a dezvolta antibiotice mai puternice?
- Din păcate, bacteriile au existat pe planetă mult înaintea oamenilor. Ca urmare, sunt foarte evoluate și capabile să sufere mutații într-un ritm mult mai rapid decât putem noi să le contracarăm. De fapt, imediat ce dezvoltăm un antibiotic nou, intervine și rezistența. Se petrece aproape imediat. În timp ce noi dezvoltăm o nouă clasă de antibiotice, bacteriile sunt întotdeauna cu un pas înainte.
- În aceste condiții, care e soluția?
- Rezolvarea este simplă. Putem încetini rata rezistenței la antibiotice, chiar s-o oprim eventual, abordând cu mai multă inteligență utilizarea antibioticelor. Este mare nevoie de o campanie pe scară largă pentru ca publicul să înțeleagă că nu mai trebuie să ceară antibiotic atunci când acesta nu este limpede indicat. În același timp, și noi, cei din comunitatea medicală, trebuie să dezvoltăm metode diferite de a trata bolile infecțioase, altfel decât cu antibiotice, așa cum este cazul terapiilor care țintesc direct celulele.
„Rapoartele confirmă cele mai grave estimări din ultimii ani“
- Cum s-a ajuns în situația de a fi aproape prea târziu?
- Cred că oamenii pur și simplu nu au luat în serios avertismentele și informațiile referitoare la rezistența în creștere la antibiotice. Acum, toate rapoartele confirmă cele mai grave estimări din ultimii ani și le susțin, cu date concrete. Ceea ce nu cu mult timp în urmă era o raritate, acum este ceva la ordinea zilei.
- Este comunitatea medicală pregătită să rezolve această mare provocare?
- Nu va fi ușor. Avem foarte mult teren de acoperit și trebuie să facem în așa fel încât să atacăm rezistența la antibiotice pe mai multe fronturi. Ceea ce nu avem voie să facem este să continuăm pe acest drum pe care suntem în prezent, pentru că pur și simplu nu va fi posibil să trecem înaintea adaptabilității bacteriilor. Rezistând la antibiotice, ele fac ceea ce este natural, în firea lor.