de Luana Mare şi Daniel Alexandrescu

Memoria reprezintă capacitatea creierului de a păstra o urmă a experienţei trecute şi de a o face să revină în conştiinţă. Este o condiţie de bază şi indispensabilă existenţei şi adaptării optime la mediul în care trăim şi constă în întipărirea, recunoaşterea şi reproducerea cunoştinţelor, sentimentelor, senzaţiilor, mişcărilor ce au avut loc în trecutul imediat sau îndepărtat.

Oboseala, depresia şi dieta îmbătrânesc prematur sistemul nervos

Putem spune că memoria este bună atâta timp cât o persoană îşi aminteşte lucrurile importante care o ajută să ducă o viaţă normală, să îşi poată îndeplini sarcinile zilnice şi să convieţuiască în societate. Pierderea parţială sau totală a memoriei de lungă sau de scurtă durată poartă numele de amnezie şi nu este întotdeauna asociată cu vârsta cronologică înaintată. Sunt multe cauze care pot duce la o pierdere a memoriei. Printre acestea sunt: oboseala, depresia şi dieta necorespunzătoare, îmbătrânirea precoce a sistemului nervos, indusă de radicalii liberi. Uneori o memorie slabă poate fi un simptom al unei boli serioase cum ar fi Alzheimer, demenţă, tumorile care comprimă ţesutul nervos, probleme vasculare, infecţiile precum meningita sau encefalita, hemoragiile intracraniene, carenţele vitaminice, unele şocuri fizice care provoacă traumatismele craniene sau psihice (nevroze, psihoze, psihopatii, tulburări emoţionale), alcoolismul sau medicamentele tranchilizante în exces. Dacă unele dintre bolile enumerate sunt diagnosticate din timp, tratamentul poate fi de un real folos. În cazul acestor suferinţe este afectată capacitatea de memorare şi de reamintire a informaţiilor. În fiecare dintre aceste situaţii este necesară evaluarea medicală şi respectarea indicaţiilor terapeutice, dar sunt şi unele sfaturi de ordin general care pot veni în sprijinul tratamentului potenţându-l sau chiar prevenind pierderile de memorie cauzate de îmbătrânirea prematură a sistemului nervos.

Somnul ajută la refacerea materiei cenuşii

Odihna suficientă. Lipsa somnului în orele de noapte are efecte devastatoare pentru celulele nervoase, iar în timp vor fi afectate: concentrarea atenţiei, memoria care va deveni precară şi înceată. Recuperarea somnului la sfârşitul săptămânii nu este de ajutor. În schimb, menţinerea unei rutine de odihnă face ca mintea să fie mereu în cea mai bună formă.

Pauze dese. Se recomandă ca, atunci când se acumulează multă informaţie într-un timp scurt, cum este cazul studenţilor în sesiuni, să se facă o pauză la fiecare 30-50 de minute. Aceste pauze sunt necesare creierului să aşeze informaţiile. În lipsa unor pauze vor fi reţinute doar prima parte şi ultima, cea de mijloc fiind deseori uitată.

Dieta cu antioxidanţi şi vitamine. Odată cu vârsta, creierul va fi afectat de radicalii liberi, substanţe ce se vor acumula şi vor determina probleme de memorie. Pentru buna funcţionare a creierului până la vârste înaintate este necesar să fie consumate, în special la micul dejun, când organismul îşi începe activitatea zilnică, antioxidanţi şi vitamine care încetinesc acumularea de radicali liberi. Câteva surse bune de antioxidanţi şi de vitamine esenţiale sunt: spanac, morcov, pepene galben, suc din fructe de iarnă (bogate în vitamina A), broccoli, roşii, căpşuni, citrice (au conţinut ridicat în vitamina C), ulei vegetal, seminţe, nuci, germeni de grâu (vitamina E).

Fumătorii nu mai procesează corect datele din mediul înconjurător

Consumul de peşte. Prin conţinutul mare în acizi graşi polinesaturaţi şi Omega 3, peştele este un aliment care ajută mintea să proceseze mai rapid, înlesnind comunicarea între neuronii cerebrali.

Renunţarea la fumat. Fumătorii prezintă un risc mare de afectare a memoriei vizuale şi verbale, creierul lor nemaiavând abilitatea de a procesa informaţiile în mod adecvat.

Scăderea consumului de cofeină. Chiar dacă oferă imediat după consum o stare de bine şi chiar de efervescenţă mentală, cafeaua consumată în cantităţi mari poate duce la nervozitate, anxietate şi chiar insomnie, afectând funcţionarea creierului. Memoria funcţionează mai bine când persoana este mai relaxată.

Sportul eliberează în sânge hormoni care regenerează neuronii

Exerciţiile fizice regulate. Sportul pune circulaţia sângelui în mişcare şi determină organismul să elibereze hormoni care ajută creierul să regenereze celulele cerebrale.

Muzica. Fie că este interpretată sau doar ascultată, muzica este un foarte bun răspuns pentru dizabilităţile cognitive, conform studiilor efectuate de specialişti. Sunt recomandate atât piese muzicale clasice, cât şi moderne. Părerea unor specialişti londonezi este că orice gen de muzică ajută la îmbunătăţirea memoriei.

Exersarea gândirii. Ca un muşchi ce trebuie antrenat mereu, la fel şi gândirea atinge performanţe atunci când exersează o anumită funcţie. Un creier activ analizează şi rezolvă problemele mai rapid şi este capabil să memoreze mai bine.

A se evita rutina. Este bine ca fiecare să înveţe lucruri noi, limbi străine sau abilităţi noi, indiferent de vârstă, astfel încât creierul să nu rămână fixat în aceeaşi rutină zi după zi.

Organizarea timpului ordonează şi mintea

Evitarea distragerilor. Atunci când doriţi începerea unei activităţi solicitante din punct de vedere mental, este bine să îndepărtaţi din zonă tot ceea ce v-ar putea distrage de la activitatea dumneavoastră, cum ar fi: telefon, zgomote de fond, televizor etc. În acest fel mintea se poate concentra asupra unei singure sarcini şi va putea avea ca rezultat memorarea pe termen lung.

Concentrarea atenţiei. Atunci când vreţi să asimilaţi anumite informaţii pe care le consideraţi importante, este bine să vă concentraţi pe momentul respectiv, eventual să repetaţi informaţia până se fixează în memorie.

Organizarea timpului. O mai bună organizare a timpului şi a activităţilor zilnice poate conduce către o mai bună organizare a memoriei. De exemplu, o listă cu sarcinile zilnice poate fi o formă eficientă de organizare şi un ajutor real în a structura în minte activităţile de îndeplinit fără a uita vreuna.

Încrederea în sine şi relaxarea sunt motorul unei inteligenţe funcţionale

Interes real. Multe dintre activităţile pe care fiecare le are de îndeplinit zilnic nu trezesc un interes real, iar acest fapt face ca şi concentrarea să dispară, la fel şi aşezarea acestor întâmplări în memorie. De aceea, este necesar ca fiecare să găsească ceva interesant în activităţile zilnice pentru a da suficiente motive creierului să proceseze şi să reţină cât mai multe informaţii.

Încrederea în forţele proprii. Persoanele cu depresie, anxioase produc hormoni de stres care afectează neuronii, ducând la o memorie slabă. Relaxarea poate stopa producerea acestor hormoni. Pentru a obţine o relaxare profundă se pot face meditaţii, yoga sau orice altceva aduce cu sine o stare de bine, de încredere în forţele proprii.

Alimentaţia alcalinizantă, axată pe consumul de legume, fructe şi oleaginoase, cât mai puţin sau deloc procesate, este ideală pentru menţinerea sănătăţii creierului

Creierul consolidează informaţiile în hipocampus

Când spunem memorie, ne gândim la amintirile pe care le putem readuce în conştiinţă din orice timp le-am stocat. Ei bine, memoria este un proces complex, care cuprinde mai multe faze şi este de mai multe feluri. Există memorie de foarte scurtă durată (senzorială), de scurtă durată şi pe termen lung. Acest proces cuprinde trei faze distincte care se derulează atât la nivelul centrilor nervoşi polivalenţi (hipocamp, corpul mamilar şi hipotalamus), cât şi la nivelul fibrelor nervoa- se ce leagă cei trei centri. Aceste faze sunt: învăţarea, stocarea informaţiei, apoi redarea (evocarea şi recunoaşterea). Creierul consolidează informaţiile prin crearea unor legături temporale între neuroni şi folosind partea din cortex numită hipocampus.