de Cătălina Tăgârţă
Medicii psihiatri trag un nou semnal de alarmă în ceea ce priveşte evoluţia bolilor psihice în România. Astfel, cu 1.100 de bolnavi psihic la suta de mii de locuitori, ţara noastră se află pe locul 3 într-un clasament care include 23 de ţări europene. Datele OMS relevă că între 10% şi 11% dintre locuitorii României sunt diagnosticaţi cu depresie, intensitatea acesteia variind de la forme uşoare până la episoade depresive majore, peste care se pot suprapune aspectele genetice, familiale, personale şi perturbările neuromediatorilor chimici.
Trebuie anulată teama de bolnavul psihic
În prezent, psihiatria se îndepărtează de conceptul de supoziţie, apropiindu-se de acela de certitudine, motiv care ar trebui să crească alocarea sumelor financiare necesare profilaxiei şi reducerii incidenţei bolilor din acest domeniu. S-a renunţat de mult la ideea că spitalele de psihiatrie ar trebui situate undeva departe, în afara comunităţilor, într-un fel de para-realitate. Concepţia modernă are ca deziderat anularea fricii întreţinute în raport cu bolnavul psihic, care poate comite acte necugetate, din tentative conştiente sau inconştiente.
„Psihiatria modernă, deşi centrată pe studii de tip Evidence-Based-Medicine, nu trebuie să anuleze dimensiunea spiritualităţii şi stabilirea comunicării autentice cu un Eu aflat în suferinţă mintală”, a declarat Simona Trifu, medic psihiatru la UMF „Carol Davila” din Bucureşti. Mai mult, aceasta a ţinut să precizeze că specialiştii nu trebuie să se lase ghidaţi exclusiv de interviuri clinice. Din contră, psihiatria trebuie să rămână „sacră şi empirică”, dominată de comunicarea la cel mai profund nivel al umanului.
Cei mai mulţi dintre pacienţi se adresează mai întâi psihologului
Medicul Simona Trifu ne-a spus că psihologul Nathaniel Branden apreciază în cartea sa „The Psychology of Self-Esteem” că „una dintre sarcinile fundamentale ale psihologiei este de a furniza definiţii ale sănătăţii mintale şi ale bolilor mintale. Dar nu există niciun acord global între psihologi şi psihiatri asupra naturii sănătăţii mintale sau asupra bolii mintale. Nu există definiţii general acceptate, nici etaloane fundamentale după care se măsoară o stare psihologică sau alta. În sănătatea mintală, conceptele de bază nu pot fi universal aplicabile”.
În prezent, în România a crescut semnificativ adresabilitatea celor aflaţi în suferinţă către specialişti din aria „psi”. Însă specialiştii psihiatri consideră că, din cauza temerii de eticheta diagnostică şi de stigmatul social, mulţi pacienţi se adresează întâi psihologului, şi abia apoi psihiatrului. De aceea, psihologii clinicieni şi psihoterapeuţii e esenţial să identifice din timp patologiile majore şi să-şi redirecţioneze pacienţii către alţi specialişti.
Gravidele cu astfel de tulburări sunt monitorizate atent
Dacă în trecut pacientele diagnosticate cu tulburare depresivă recurentă sau tulburare afectivă bipolară erau sfătuite să renunţe la a avea copii, actualmente, medicaţia psihotropă modernă, precum şi o alianţă terapeutică solidă şi de durată asigură monitorizarea atentă a celei în cauză, oferindu-i libertatea de decizie, similar oricărei alte patologii medicale majore, în care pacienta, alături de familia sa şi medicul curant, poate decide, evaluând pertinent avantajele şi limitele sale. „Evaluarea cu seriozitate, empatie şi discreţie a dorinţei unei paciente diagnosticate cu o tulburare psihică de a avea un copil face apel la principiul echitării şi deminităţii persoanei, la libertatea de opţiune”, consideră Simona Trifu. De-a lungul experienţei sale profesionale, specialista a îngrijit zeci de paciente preluate cu sarcină în evoluţie, care acum au copii sănătoşi şi familii active, însă sunt aflate în monitorizare continuă. „Actualizarea protocoalelor de tratament şi standardizarea acestora pentru cazul pacientelor însărcinate - diferenţiat în funcţie de vârsta gestaţională şi în colaborare cu specialistul în obstretică-ginecologie - apar astfel ca o necesitate acută în psihiatria modernă”, a completat doctor Trifu. Aşadar, abordarea bolnavului psihic trebuie făcută în triada pacient-personal medical-aparţinători.
Se impune instituirea rapidă a unei scheme terapeutice
Pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor cu afecţiuni psihice, specialiştii susţin că se impun mai multe măsuri: reducerea perioadei necesare diagnosticării precoce, respectarea arborelui diagnostic pentru a reduce numărul investigaţiilor preliminare necesare diagnosticării corecte a tulburării respective. Apoi, se impun instituirea rapidă a unei scheme terapeutice, diminuarea posibilelor reacţii adverse în primele zile ale administrării unui tratament psihiatric, o mai bună corelare între incisivitatea unui tratament şi stadiul/gravitatea/cronicizarea tulburării psihice, creşterea sentimenului de securitate subiectivă a pacienţilor şi creşterea încrederii în specialiştii în domeniu. Apoi se pune problema abordării şi tratării nediscriminatorii a pacienţilor, reducerea timpului de apariţie a primelor efecte pozitive ale medicaţiei şi consilierii psihologice, reducerea timpului de spitalizare şi, nu în ultimul rând, diminuarea cererilor/nemulţumirilor din partea pacienţilor/aparţinătorilor, care presează specialiştii din domeniul sănătăţii mintale să efectueze actul diagnostic şi/sau terapeutic în conformitate cu cerinţele/dorinţele personale.