de Diana Tudor
Conjunctivita este o boală care, deşi nu produce complicaţii grave, precum pierderea vederii, ca în cazul glaucomului, poate afecta, semnificativ, calitatea vieţii unui pacient. De aceea, tratamentul este foarte important şi, în acelaşi timp, specific, în funcţie de tipul de conjunctivită de care suferim. Mai multe informaţii despre această afecţiune ne oferă prof. dr. Monica Pop (foto), managerul Spitalului Clinic de Urgenţe Oftalmologice din Bucureşti.
„În stadiile incipiente, nu doare şi nici nu modifică vederea”
- Ce resimte un pacient care suferă de conjunctivită?
- Simptomele acuzate de pacient sunt: înroşirea suprafeţei conjunctivale de diferite intensităţi, de la uşoară până la accentuată, jenă, senzaţie de corp străin sau de nisip în ochi. Aceste simptome nu lipsesc din tabloul simptomelor în toate conjunctivitele. De subliniat este faptul că jena este diferită de durere în oftalmologie. Între cele două există o mare deosebire. Jena este uşoară, deranjează discret, pe când durerea este intensă, greu de suportat. Pacienţii mai sensibili, mai exageraţi descriu jena ca pe o durere, putând astfel determina greşirea diagnosticului şi, implicit, a tratamentului, de multe ori cu implicaţii grave, până la pierderea vederii!
- Ce alte simptome mai sunt specifice conjunctivitei?
- Alt simptom este pruritul, adică mâncărimea, care se întâlneşte în conjunctivitele alergice şi în cele mixte, dar mai rar. Uneori poate fi foarte intensă. Este bine să descrieţi medicului exact ce simţiti şi când simţiţi, fără a exagera în niciun fel, deci nici accentuând, nici diminuând intensitatea simptomelor. Cel puţin în stadiile incipiente, fără complicaţii, conjunctivita nu doare şi nici nu modifică vederea.
„Medicaţia durează între patru şi șapte zile, în niciun caz mai mult timp”
- De câte feluri este conjunctivita?
- Conjunctivitele pot fi de patru feluri, în ordinea frecvenţei: alergice, virale, microbiene şi fungice. Conjunctivitele alergice au ca simptome ochi roşu, mâncărime, secreţie. Sunt copii, mai ales băieţi, cu conjunctivită alergică cronică gravă, cu episoade acute periodic, mai ales primăvara şi toamna, şi care se diminuează spre vârsta de 18 ani sau chiar dispar. Conjunctivitele microbiene sunt caracterizate prin ochi roşu, nedureros, cu vedere nemodificată, cu secreţie mucoasă sau muco-purulentă. Conjunctivitele virale sunt foarte puternice şi agresive, cu inflamaţie importantă, pleoape roşii şi umflate, ochi roşu, conjunctivă edematiată, secreţie conjunctivală abundentă. Începe de la un ochi şi, după câteva zile, apare şi la celălalt. Sunt foarte contagioase şi apar la cei cu imunitatea mai scăzută. Conjunctivitele fungice, cu ciuperci, se diagnostichează în laborator, când medicul suspicionează aşa ceva. Sunt mai rare, dar foarte grave, putând da complicaţii până la pierderea ochiului. Simptomele sunt la început atenuate, cu înroşiri uşoare şi o secreţie conjunctivală albicioasă. Se pot lua de la animale de companie sau de la alţi pacienţi.
- Cum tratăm conjunctivita?
- Tratamentul unei conjunctivite durează între patru şi șapte zile, în niciun caz mai mult. În situaţia în care tratamentul este aplicat timp îndelungat, apar rezistenţa microbilor la medicaţie, agravarea sau cronicizarea bolii. Tratamentul trebuie stabilit în funcţie de tipul de conjunctivită numai de medicul oftalmolog, cât mai curând de la debutul simptomelor. Cel mai bun mijloc de dezinfecţie în conjunctivită este spălarea cu apă rece, de la robinet, şi săpun obişnuit, cu ochii închişi, dimineaţa şi seara. În situaţia în care se adună secreţie, spălatul se poate repeta şi în cursul zilei. Conjunctivita nu necesită spălarea cu şampoane specifice sau de orice alt tip, care pot agrava componenta alergică a conjunctivitei. Este bine ca pacientul să fie urmărit în cursul evoluţiei de acelaşi medic oftalmolog din cabinetul de specialitate.
„Este strict interzisă spălarea ochiului cu ceaiuri de orice tip”
- Ce se întâmplă dacă pacienţii aleg să se autotrateze după ureche?
- Din păcate, în această afecţiune, automedicaţia este foarte frecventă, ceea ce, de multe ori, duce la agravarea bolii şi chiar la apariţia complicaţiilor. Pacienţii merg frecvent la farmacie şi cer picături pentru conjunctivită. Greşit! Farmacistul sau asistenţii de farmacie nu au cum să ştie tipul de conjunctivită de care suferă solicitantul sau dacă acesta este diagnosticul corect. El îi va vinde picăturile cel mai scumpe, de obicei cu antibioticul cel mai puternic. Altă greşeală! Sunt conjunctivite în care instilaţia de antibiotice agravează boala şi poate duce la complicaţii grave. De exemplu, în cazul conjunctivitelor alergice, fungice, virale, antibioticul este strict contraindicat. De asemenea, în orice tip de conjunctivită sunt strict interzise următoarele remedii, care pot determina complicaţii grave, soldate, uneori, cu scăderea marcată sau chiar cu pierderea vederii! Este strict interzisă spălarea ochiului cu ceaiuri de orice tip. S-a observat, de exemplu, că muşeţelul este foarte nociv pe suprafaţa oculară, ducând la multiplicarea numărului de microbi şi la creşterea agresivităţii lor. Deşi înainte, când nu existau medicamente, se considera util, muşeţelul se dovedeşte a fi un duşman de temut pentru ochi. Este interzis orice tip de comprese sau pansamente. Compresele uscate sau îmbibate în orice tip de substanţe întreţin boala prin păstrarea unei atmosfere calde şi umede, propice multiplicării microbiene şi creşterii agresiunii sale asupra ochiului. Orice tip de unguent oftalmologic este contraindicat în conjunctivite, deoarece acesta astupă căile de scurgere a lacrimilor. Drenajul este foarte important pentru vindecarea unei conjunctivite. Este interzis orice tip de substanţă care nu este destinată tratamentului ocular: miere, propolis, alcool, lapte sau orice altceva în afara tratamentului indicat de medicul specialist. Este interzisă folosirea picăturilor care albesc conjunctiva. Acestea nu rezolvă inflamaţia, dimpotrivă, albesc ochiul pentru două-trei ore, apoi roşeaţa apare din nou. Cu timpul, se poate dezvolta sindromul de ochi uscat.
„Se evită contactul apropiat cu cei din jur“
- Cât de contagioasă este această boală?
- Este bine ca persoana cu conjunctivită să aibă un prosop separat, pentru a evita contagiunea pentru ceilalţi membri ai familiei, colegi, prieteni, cunoştinţe, mai ales dacă nu se cunoaşte tipul de conjunctivită. De asemenea, trebuie evitat contactul apropiat cu cei din jur: perna, cearceaful, apropierea fizică pe perioada inflamaţiei acute. Să nu uităm că oricine se poate contamina prin simpla atingere a persoanei bolnave sau a unei suprafeţe atinse de aceasta şi apoi ducerea mâinii la ochi, gest involuntar sau necontrolat de cele mai multe ori.