de Cătălina Tăgârță
Mulți șoferi afirmă că mașina nu este un lux, este o necesitate. Iar dacă acest lucru e valabil pentru oamenii sănătoși, gândiți-vă cât de importantă poate fi pentru o persoană cu dizabilități, care nu se poate deplasa decât cu un căruț special, iar pe distanțe mai lungi, cu un autoturism special adaptat pentru nevoile sale. Marius Teodorescu (foto), managerul Şcolii de Şoferi „Teo”, ne-a povestit despre modul în care instituția pe care o conduce ajută această categorie de persoane.
„Examenul se dă pe o mașină adaptată infirmității lor”
- Școala de șoferi pentru persoanele cu dizabilități este pentru mulți o noutate. Ce ne puteți spune despre asta?
- De foarte mulți ani (cam de șapte-opt), noi suntem interesați de situația acestor persoane, cărora sperăm că reușim să le facem viața puțin mai ușoară, ajutându-le să obțină permis de conducere. De altfel, vreau să amintesc faptul că suntem singura școală de șoferi din țară unde se pot efectua astfel de cursuri. Desigur că mai sunt școli de șoferi care profită de dorința extraordinar de mare a persoanelor cu dizabilități de a-și lua permis de conducere și le păcălesc. Practic, le vând dosarul de școlarizare, iar eu aflu de aceste cazuri, pentru că, într-un final, „cursanții” trebuie să susțină un examen, care nu se dă decât pe o mașină adaptată conform infirmității lor și pe care o găsesc doar la noi.
- Ce dotări speciale au mașinile pe care învață să conducă persoanele cu handicap?
- Toate autoturismele sunt prevăzute cu cutie automată, ceea ce scoate din joc o pedală, pe cea de ambreiaj. Apoi, în funcție de handicapul pe care îl are fiecare persoană în parte, mașina e dotată cu nucă pe volan, cu frână sau accelerație la mână. Bineînțeles că totul începe cu o vizită medicală amănunțită, iar doctorul recomandă un anumit mod de adaptare a mașinii respective.
Autoturism cu toate comenzile doar la mâini
- Ne-ați putea da câteva exemple concrete? Despre ce tipuri de handicap poate fi vorba și cum a fost dotată suplimentar mașina pentru fiecare client în parte?
- Spre exemplu, am avut persoane care de la brâu în jos nu aveau absolut niciun membru, practic picioarele erau retezate, și-atunci a fost nevoie ca mașina respectivă să aibă toate comenzile doar la mâini. Asta înseamnă că s-au montat o nucă pe volan și un sistem (o manetă) prin care putea frâna sau accelera folosind mâna dreaptă. Altcineva, care avea membrele, dar nu le putea folosi, a preferat un alt tip de sistem de accelerat și frânat, asemănător cu manșonul de la motocicletă. În alte situații, cursanților le lipsea doar o mână, și atunci puteau conduce fără probleme doar cu membrul sănătos pe volan. Sau, eventual, în unele cazuri, s-a schimbat și semnalizatorul de pe partea stângă pe dreapta... dacă lipsea brațul stâng, de exemplu... Sunt multe variante.
„De obicei, cursanții știu de ce fel de sistem au nevoie”
- Cine suportă costurile modificărilor pe care le aduceți mașinii pentru fiecare caz în parte?
- Școala, integral. Dar asta nu înseamnă că va crește și prețul cursului. Eu nu încerc să fac o afacere din asta. La această categorie de persoane, interesul meu este doar să îmi acopăr costurile, și atât. Dar s-a întâmplat să fac și acte de caritate, lucru care mă bucură...
- Prețul cursului este același pentru o persoană sănătoasă și pentru una cu dizabilitate?
- Diferența e dată doar de faptul că, la cursanții obișnuiți, se pot adăuga sume suplimentare în cazul în care doresc să fie luați de acasă.
- După obținerea permisului îi ajutați cumva pe oameni să obțină mașini special adaptate pentru boala pe care o au?
- S-a întâmplat să intermediez, total dezinteresat, legătura între o parte dintre aceste persoane și oameni care știam că se ocupă cu echiparea unor astfel de mașini. Dar, de regulă, când ajung la școala de șoferi, cursanții sunt deja foarte bine informați: știu de ce fel de sistem au nevoie, cine îl poate furniza, dacă e mai bine să-l procure din Italia, spre exemplu, sau dacă să-l facă în România. Și, foarte important, cine poate face acest sistem pentru ca el să fie agreat de mașină și ca ulterior autoturismul să poată fi folosit pe drumurile publice.
„Un astfel de dispozitiv costă multe mii de euro”
- La ce preț poate ajunge un sistem pentru dotarea unui autoturism potrivit nevoilor unei persoane cu dizabilități?
- Prețurile mașinii diferă în funcţie de marcă. Una este să vorbim despre o Dacia Logan, alta e să vorbim despre un BMW. Apoi, sistemul diferă și el, în funcție de complexitate. Căci una e să pui doar o nucă pe volan (o măciulie prinsă pe volan, pe care șoferul o poate prinde închizând mâna și care ajută la manevrarea rapidă a direcției de mers cu o singură mână, în cazul în care cealaltă nu poate fi folosită), iar cu totul altceva să fie nevoie de sisteme complexe, pe care le poți accesa cu un singur deget și cu el să conduci mașina. Iar astea costă, desigur, multe mii de euro. Spre exemplu, există sisteme asemănătoare cu niște lifturi: apeși pe un buton, te așezi cu scaunul rulant lângă mașină, se deschide ușa, coboară un lift de pe locul de la volan, șoferul se urcă pe locul acela cu tot cu căruț, apoi, apăsând un alt buton scaunul se blochează pe lift, după care, printr-o altă comandă, se urcă la volan și se stă acolo, nemaifiind nevoie de un alt scaun. Dar, așa cum am spus, un astfel de dispozitiv costă multe mii de euro.
„Un lift cu care se urcă prin spatele mașinii cu tot cu scaun”
- Sunt români care au astfel de dispozitive? Au făcut școala la dumneavoastră?
- Da, există astfel de români, și numai aici puteau face școala. Dar desigur că există și persoane care, neavând atâția bani ca să își cumpere un astfel de sistem, au preferat să își facă unul mai ieftin: un lift cu care se urcă prin spatele mașinii cu tot cu scaun, după care, prin forța brațelor, se mută în scaunul de la volan. Vreau să adaug faptul că sunt persoane pline de încredere, care conduc foarte bine, și cu siguranță nu fac accidente. Căci, dacă pentru noi a face un accident înseamnă a coborî, a lua un taxi și a pleca de acolo, la ei e mult mai greu. Ei nu se pot deplasa decât cu mașina respectivă, ceea ce îi face și mai atenți în trafic.
„Există şi pacienţi care nu reuşesc să treacă de proba medicală“
- Există categorii de persoane care nu pot face școala de șoferi?
- Au fost multe persoane cărora - după ce am văzut cât de mult se chinuie - m-am oferit să le plătesc nu numai școala, ci și fișa medicală, examenul psihologic, absolut tot. Însă, din păcate, nu au reușit să treacă de proba medicală.
- Ne puteți da un exemplu de diagnostic medical?
- De exemplu, e vorba despre un pacient cu tetrapareză spastică. Persoana la care mă gândesc acum avea trei membre pe care nu le putea folosi deloc și al patrulea membru, un picior, puțin afectat, dar, din păcate, nu a putut face școala. Mi-a părut rău, căci era un copil care, după ce mergea doi metri, transpira și obosea. Și nu poți rămâne nemișcat la asemenea imagini.