Până la urmă, chelia nu-l poate bucura pe un bărbat, fiindcă nu e plăcut să nu mai aibă nicio treabă cu pieptănul, iar creştetul capului să pară un reflector ce luminează, din cauza pielii transpirate a capului, lipsită şi de cel mai firav firicel de păr. Ca să-i mai consoleze pe chelioşi, s-au inventat şi nişte ziceri care nu prea sunt adevărate, ci doar niscaiva „pansamente” pe tristeţea lor, că nu mai au o freză să înnebunească madamele. Aceste ziceri sunau cam aşa, cum că bărbaţii cu chelie şi mai grăsuni sunt buni de sfetnici, de consilieri. Aiurea în tramvai! Ce legătură să fie între lipsa părului de pe cap şi ideile din cap?! O conexiune ca nuca în perete! Altă zicere de consolare îl asigură pe cel fără păr cum că e priceput şi bun la pat, pasămite n-arată bine fără frizură, dar e mascul feroce! Brambura şi constatarea asta, ce n-are niciun sâmbure de adevăr. Până una-alta, medicina s-a străduit să rezolve chelia şi n-a prea reuşit.

Se spune că alopecia o moşteneşti de la bărbaţii înaintaşi din familie. Şi apoi nu prea poţi să iei nişte doctorii ca să împiedici instalarea ditamai cheliei. Aşa că trebuie să găseşti o metodă să repari chelia deja instalată. Unii poartă peruci, dar sare în ochi artificialul frizurii şi părul prea stufos creează bănuieli că sub perucă se află creştetul capului neted ca-n palmă. O soluţie este implantul de păr. Dar chirurgia estetică de implantare a părului nu este o bagatelă. Trebuie evitat implantul care să dea senzaţia de artificial, iar părul implantat să semene cu acela al păpuşilor. Cu toate acestea, medicii specialişti susţin că implantul de păr aplicat primului-ministru al Italiei, Silvio Berlusconi, este o reuşită.

Chelia este categorisită şi ea, în funcţie de întinderea ei, pe diverse tipuri. Chelia tip şase este cea mai întinsă, cu păr doar în zona tâmplelor şi a cefei. La chelia de tip şase, implantul de păr e dificil, căci nu există atâtea fire cât să fie implantate. Grefa de păr se potriveşte bine tipurilor doi sau trei de chelie, cu „defrişare“ mai puţin întinsă a părului. Cel mai expus la căderea părului este creştetul capului. Părul aflat în regiunea tâmplelor, la ceafă şi eventual spre partea din spate a creştetului este mai rezistent şi cade mai greu. Explică implantul de păr doctorul Cristian Niţescu, unul dintre lăudaţii chirurgi esteticieni şi reparatori, directorul medical al Spitalului de Arşi şi Chirurgie Reconstructivă şi Estetică. Pentru a implanta păr în zona cheliei se recoltează păr cu piele din porţiunile de pe ceafă şi de pe tâmple. Se recoltează fâşii lungi de piele cu păr, cam de 15 cm lungime şi de un centimetru lăţime. Aceste fâşii lungi se recoltează pentru a fi cusute cap la cap, fără a lăsa urme. O fâşie de piele de la tâmple şi de la ceafă lungă de 15 cm şi lată numai de un centimetru conţine circa trei mii de fire de păr! Chirurgul recoltează această piele cu o oarecare adâncime în ţesut pentru a prinde rădăcina părului şi puţină grăsime de sub piele. Apoi, sub microscop, aceste fâşii lungi de piele cu păr se mărunţesc, se taie ca un fel de tăiţei, astfel ca să se obţină insule de păr sub un milimetru conţinând un fir de păr. Insulele mici de piele recoltate de la ceafă şi de la tâmple au maximum patru fire de păr. Se grefează pe chelie aceste porţiuni mici de piele cu păr pentru ca şansa de prindere a grefei să fie maximă. În zona frunţii se pun fâşii mici de piele cu un fir de păr. Apoi, mergând spre mijlocul capului, se cos insule de piele cu două fire, apoi grefe cu trei fire şi pe porţiunea din spate a cheliei se pun fâşii de piele cu patru fire de păr. Aşa se evită situaţia urâtă de păr de păpuşă, iar implantul de păr să pară cât mai natural. În acest fel nu se vede că părul este pus pe chelie.

Un implant de păr se consideră reuşit dacă noua frizură imită cât mai mult părul natural înainte de chelire. Oricum, operaţia chirurgicală este migăloasă, cu multe secvenţe chirurgicale şi cu o adevărată arhitectură în reconstruirea pielii din creştetul capului lovită de pierderea părului.