Nu știu dacă aţi aflat cu exactitate, dar eu am lansat de ziua mea, pe 23 august, o carte specială, alături de editura Bookzone. Se numește „Confesiuni - Cu sufletul pe scena vieții“. Ei bine, cartea aceasta este despre sufletul meu, o autobiografie a simțirilor mele, a convingerilor și principiilor mele, nu neapărat a vieții.

Nu aduc nimic de cancan în ea, nu-mi etalez episoade nesemnificative sau picante, ci pur și simplu expun bucuriile și tristețile, gândurile din ani și crezurile la care țin și pentru care lupt în permanență, de la dragostea de țară, la simbolurile Crăciunului, până la istorii despre bunul simț, despre iubire, modestie, viață, societate.

Dincolo de acestea, veți cunoaște un fragment din marea cultură românească văzută prin ochii mei... prin portretele conturate celor care mi-au fost și îmi sunt aproape de suflet, care mi-au influențat parcursul și care așază mereu emoții pe chipul meu.

Am zugrăvit câteva dintre portretele celor care reprezintă ceva pentru mine, dar și pentru țara aceasta, mari personalități, de la Eugen Doga, Nicolae Dabija și Grigore Vieru la Draga Olteanu Matei, Sofia Vicoveanca, Stela Popescu, Mirabela Dauer, Irina Loghin, Floarea Calotă și mulți, mulți alții. N-aș fi avut cum să-i cuprind pe toți și cu siguranță va exista și un volum ulterior, mult mai complex, cu toate istoriile despre oamenii pe care-i iubesc și care reprezintă mirări ale firii pentru neamul românesc.

Eu nu sunt scriitor, știți asta deja. Nu am pretenții de acest gen și nu mă consider vreun exemplu. Sunt un om căruia îi place să-și împărtășească opiniile, gândurile și cred că după cei 30 de ani de carieră, în care am evoluat, în care am reușit să am anumite performanțe, în care am slujit cu devotament, în care mi-am pus toată dăruirea, talentul și priceperea în a face lucruri frumoase, am dreptul și puterea de a contura anumite idei. De a așterne, fără statut de adevăr absolut sau nevoie de confirmare, o parte din ce sunt, ce gândesc, ce fac și cum am ajuns aici, prin intermediul celor care mi-au pavat drumul cu genialitatea și exemplul lor.

Vor fi mereu contestatari a orice întreprindem. E valabil în cazul tuturor, nu doar al meu. Eu nu mă adresez lor și nu mă interesează părerile unor oameni care nu știu nimic din ce fac, care nu mă cunosc, care nu îmi știu activitatea, munca, zbuciumul și care preferă doar să se agațe de automatisme convenabile. Nu sunt vreun perfect și nu am pretenții de a fi considerat vreun model, dar totuși, zic eu, că în țara aceasta în care ne manelizăm în atitudine pe zi ce trece, eu încerc să păstrez, în tot ce fac, o decență, un bun simț și o calitate a muzicii și a cuvântului rostit.

Confesiunile acestea din cartea mea nu sunt bombastice pentru unii, nu au neapărat vreo valoare literară supremă, nu sunt conținut măreț, cu anumită stilistică, sunt doar emoții așezate decent pe o coală de hârtie imaginară. Sunt modestie, sunt prezentarea unor personalități, gânduri, străluciri ale unui suflet care pare exuberant, care are fericiri supreme, dar și revolte, dureri, tristeți, un suflet care plânge deseori, dar care e alinat de dragostea celor care cred în arta lui. Confesiunile mele sunt sincere, sunt împliniri, sunt treceri și lumini care mi-au influențat viața.

Cartea lansată de mine nu este despre un star, despre o vedetă, este despre un puști normal de la Turda, cu un talent la purtător, care a luptat și luptă să facă lumea mai bună și mai frumoasă prin arta sa. Eu asta sunt - băiatul din Ardeal, cu drag de țara lui, cu asumare, muncitor, profesionist, cu dorința de a răzbate și cu singura credință de a oferi oamenilor calitate! Așadar... dacă vrei să mă cunoști mai bine, citește-mi cartea, cu sufletul pe scena vieții ...