Frunzele au gust amărui, mai puternic decât al florilor. Pentru a usca florile, ele trebuie culese exact înainte să se deschidă, însă frunzele pot fi recoltate oricând. Levănţica este folosită la parfumarea oţeturilor şi a uleiurilor şi la prepararea amestecurilor de ierburi aromate. Frunzele aromate şi amărui sunt folosite şi la asezonarea diferitelor mâncăruri europene. Originea numelui este cuvântul latin „lavare” - a spăla, ce se referă la utilizarea levănţicăi în uleiurile de baie. Cele mai multe limbi denumesc levănţica după sursa latină, precum „lavendel” în germană, „lavanda” în spaniolă, „lavandina” în letonă, „lavendin” în slovenă, „levandula” în slovacă, „laventeli” în finlandeză, „lavandula” în bulgară, „levanta” în greacă, „lavanta cicegi” în turcă şi „lavender” în ebraică. 
Crinul, această plantă de-o somptuoasă frumuseţe, creşte în Italia, în special prin Benevent şi-n întregul Orient, cultivându-se mult şi prin grădini, pentru florile sale precum cupele, ce se deschid celui care îl cultivă, împrăştiind arome pe cât de pătrunzătoare, pe-atât de ameţitoare şi de grele. Ca element decorativ, apare pe obiectele de cult şi pe podoabe, reprezentând în antichitate speranţa, puritatea şi triumful. Împreună cu trandafirul şi cu laurul, era folosit la greci şi romani pentru încununarea frunţilor învingătorilor. Deşi creşte în stare sălbatică mai mult în Orient şi în Europa, crinul a ajuns şi pe continentul african, fiind foarte apreciat în Egiptul antic (hieroglifa care reprezenta crinul simboliza Egiptul). Câteva milenii mai târziu, crinul devenea simbolul regalităţii în Franţa.
Călţunaşii, colţunaşii sau condurul-doamnei sunt de fapt una şi aceeaşi plantă, Tropaeolum majus. Deosebit de decorativă, floarea este frumoasă atât prin florile, cât şi prin frunzele sale. Frunzele au peţioluri lungi şi limbul aproape rotund. Florile sunt asimetrice şi colorate în galben, portocaliu sau roşu. În funcţie de locul în care cresc, ele pot fi aşezate fie deasupra frunzelor (în zonele însorite), fie stau sub nivelul lor (dacă e zona umbroasă).
Folosită în tratamente pentru păr
Printre numeroasele soiuri de colţunaşi se numără: „Jewel Melange”, cu lăstari de circa 40 cm şi flori mari, divers colorate; „Salmon Baby”, cu flori roz, „Empress of India”, cu flori roşu-închis sau „Canariense“, cu flori galben-închis şi lăstari lungi. Planta se înmulţeşte prin seminţe. Semănatul are loc la începutul lunii aprilie, direct în ghivece. Între seminţe trebuie să fie o distanţă de circa 15-20 de centimetri. O dată ce a prins rădăcini, călţunaşii înfloresc de la începutul verii până la jumătatea toamnei. Floarea este una dintre puţinele plante decorative ce este comestibilă, putând fi folosită în salate. În afara aspectului decorativ, această plantă este utilizată frecvent ca leac împotriva tuturor problemelor legate de păr, datorită conţinutului mare de sulf.
Elena Şerban
Cu aparenţa unei mochete verzi, gazonul este nelipsit din orice grădină, având un rol esenţial în amenajarea unei grădini reuşite. Cred că sunteţi de acord că un ghiveci deosebit de flori sau un element decorativ din gădinile noastre se evidenţiază mai frumos pe un gazon bine îngrijit. Deşi ne dorim asta, nu reuşim permanent să avem o „mochetă” naturală perfectă. 
Numele acestei plante poate vi se pare necunoscut. Însă, dacă priviţi o astfel de floare sau doar o fotografie în care e prezentată Haworthia, vă daţi seama imediat despre ce plantă este vorba. Haworthia face parte din Familia Asphodelaceae şi a ajuns cunoscută în toată lumea, deşi este originară din Madagascar, micuţa insulă din S-E Africii. Floarea creşte până la o înălţime de cel mult 15 cm, dezvoltându-se în diametru până la 7-15 cm. Are nevoie să fie amplasată într-o zonă parţial umbrită şi să fie udată moderat.
Nu trebuie să ne facem probleme prea mari din cauza oxigenului consumat de plante. Într-adevăr, în timpul nopţii, ele se „hrănesc” cu oxigenul din cameră. Dacă spaţiul pe care îl aveţi la dispoziţie nu este foarte mare sau încăperea nu este închisă ermetic, totuşi ele nu consumă foarte mult aer. Şi oricum, în cursul zilei, florile împrospătează mult atmosfera. Într-un laborator specializat de fiziologie vegetală se poate calcula cu exactitate volumul de oxigen consumat, precum şi cel produs prin fotosinteză. Dar, din moment ce oamenii se simt bine în compania acestor plante, nu este cazul unor astfel de investigaţii.
Read more: Mica mea gradina - Plantele se „hrănesc” noaptea cu oxigen
Clivia este o plantă originară din sudul Africii, unde creşte pe terenuri mlăştinoase. Frumuseţea şi misterul florilor sale au adus-o în Europa în 1854. La noi în ţară este puţin răspândită, fiind mai mult o plantă decorativă în ghivece de apartamente. Are rădăcini groase, cărnoase şi se distinge prin dispoziţia frunzelor şi frumuseţea florilor. Clivia are frunze verzi închis, lucioase, subţiri şi lungi, dispuse în formă de evantai circular, din mijlocul cărora, pe tije florale groase şi înalte, se formează o inflorescenţă de forma unui mănunchi de flori mici colorate în roşu-oranj, având la unele specii, în centru, culoarea galben, asemănătoare cu florile de crin. Read more: Mica mea gradina - Clivia – Dornică de îngrijire