…Pe Iarina Demian și Tudor Chirilă, nume sonore în teatrul românesc, îi cunosc din acei ani în care inegalabilul, eruditul Ioan Chirilă, soțul și, respectiv, tatăl celor doi actori de elită, era, la „Sportul”, profesorul meu de gazetărie sportivă, de viață și… de teatru. Am fost împreună la multe spectacole, la premierele de la „Comedie” cu traducerile lui Nea Vanea - cum îi spuneau cei apropiați - ale pieselor „Turnul de fildeș” de Rozov și „Fuga” de Bulgakov, în care încântătoarea actriță Iarina Demian a strălucit împreună cu Stela Popescu, Oana Pellea și Claudiu Bleonț (în primul spectacol), cu Ștefan Iordache, Silviu Stănculescu, Vladimir Găitan, George Mihăiță, Mihaela Teleoacă și alții. Discutând, în ’96, la o cafea, la Casa Universitarilor din București, despre excelenta premieră a Cătălinei Buzoianu, din ’95, cu „Fuga”, Nea Vanea avea să-mi facă o mărturisire ce m-a urmărit prin decenii: „Iarina va ajunge un excelent regizor! Ea nu-și studiază doar rolul dintr-o piesă, ci pune întregul text sub lupă și îi descifrează înțelesuri nebănuite”!... Urcând, prematur, între Îngeri, în noiembrie ’99, Nea Vanea a ratat superbul evantai de premiere ale regizoarei Iarina Demian, începute în aprilie 2000, la „Comedie”, cu „O, tată, sărmane tată, mama te-a spânzurat în dulap, iar eu sunt foarte trist” de americanul Arthur L. Kopit, în distribuție cu Tudor Chirilă, Dorina Chiriac, Sorin Medeleni, Orodel Olaru și Iarina Demian. Cu vădit interes și „ochi” profund pentru dificila dramaturgie americană, cu povestea ei simplă, dar abil ramificată în limbajul dur, franc, au urmat trei piese de Neil Simon („A fost odată în Brooklyn”, „Biloxi Blues”, „Prizonierul din Manhattan”), „O lume pe dos”, un triptic american de piese scurte, două superbe texte de Israel Horovitz („Coada” și „Indianul din Bronx”), dar și o dramatizare după Gogol („Ferdinand al VIII-lea Regele Spaniei”), în toate Tudor Chrilă fiind un interpret de excepție.
Read more: Nea Vanea!