...S-a născut la București, în 1940, dar a copilărit în Ploiești, unde, pe când era copil, se plimba cu bicicleta lui Nichita Stănescu, genialul poet care i-a devenit mentor. Pasiunea sa a fost însă muzica (interpret vocal și chitară bas în orchestra de ecou Zig Zag). Dar patimă avea să-i devină Teatrul, pentru el a și revenit în Capitală, în 1977, chiar dacă i s-a jucat o piesă („Concediu nelimitat”) lângă sonde. La șapte ani după întoarcerea în orașul natal, în ’84, a debutat „en fanfare” pe scena Teatrului Nottara cu „Trăsură la scară”, în regia remarcabilului, regretatului Dan Micu, și cu un Horațiu Mălăele fascinant. Succesul enorm i-a adus prietenia dramaturgului de substanță Horia Lovinescu, director la „Nottara”, care a crezut în talentul aparte al lui Mihai Ispirescu și, în 1988, i-a trimis spre scenă a doua piesă, „Aprilie, dimineața”, text atipic, de mare curaj, având un personaj din teatrul absurdului („Nenăscutul”) care vine în „societatea socialistă multilateral dezvoltată”, cu 30 de ani înainte de a fi programat să se nască. Dându-și seama ce proporții are minciuna în societatea comunistă, el nu acceptă să rămână aici.
Read more: Dramaturgul român de elită cu „Trăsură la scară“ şi lupte grele cu PCR!