de Laura Zmaranda
Imaginaţia, acea forţă care poate însufleţi fără efort orice personaj, este cea care face diferenţa majoră dintre copii şi oameni mari. Căzut în amorţire, Pinocchio se poate trezi dintr-o dată la viaţă, iar pentru asta este suficient ca un copil să-şi îndrepte privirea către el. În mâinile sale, păpuşa de lemn devine o făptură aievea, un prieten de nădejde care îl îndeamnă să privească şi spre celelalte jucării. Dar magia este şi mai mare atunci când în locul micuţului se află un adult. Căci sunt şi adulţi în mânile cărora păpuşile prind viaţă. Actorul păpuşar, privilegiat al unei caste aparte, are şansa de a retrăi prin fiecare spectacol pus în scenă frânturi din propria copilărie. Dar are, de asemenea, şi o menire aparte şi deloc uşoară. Aceea de a crea în faţa copiilor lumea efemeră a teatrului de păpuşi. Pentru a reuşi acest lucru este nevoie de o doză de copilărie, de talent şi de mult exerciţiu. Bogdan Tudor Pelerin, fondator al companiei „Pelerin”, manager, dar şi regizor totodată, face cu succes acest lucru de mai bine de 12 ani.
Read more: O invitaţie la copilăria veşnică: Teatrul de păpuşi